Cel mai mult imi doresc sa fiu fericita

November 29, 2017 § Leave a comment

Poate pentru ca o buna bucata din viata mea nu am fost. Fericita. Sunt atat de multe lucruri de-a-ndoaselea si mlastinoase in viata mea, poate de aceea imi plac atat de mult ordinea si claritatea.

Fericirea, linistea, veselia in familie si in sufletul meu au devenit mandate personale. Unii isi doresc sa trimita rachete in spatiu.Eu imi doresc doar pace in coltul meu de lume.

Advertisements

Istanbul

November 26, 2017 § Leave a comment

Traiesc mult in capul meu si in inima mea. Dar am inteles ca aproape de fiecare data cand imi repet obsesiv o anumita secventa in imaginatie, ea va ajunge sa se intample aievea. Am doruri de nestavilit si de neexplicat pentru anumite locuri. Cand ma gandesc la Norvegia, de pilda, imi imaginez ierni lungi, intunecate, dupa-amieze si seri petrecute la lumina lumanarilor in compania unei cesti de cacao, ascultand intunericul, rasfoind o carte. Pentru mine, Norvegia este definitia maretiei.

Ma mai gandesc la Rusia. Acolo nu am ajuns inca, dar ceva din inima mea este inexplicabil legat de aceasta tara, si asta de mult. Aici sunt multe de spus, dar ma opresc. E vorba de un anumit vis care in copilarie se repeta obsesiv. Dar eu am ceva rusesc in mine, asta e clar.

Si mai e Turcia. O tara pe care am ignorat-o multi ani. Stiti femeile acelea care uitandu-se la telenovele au ajuns sa invete spaniola? Ei bine, asa sunt eu. Nu am fost niciodata o impatimita a serialelor, si totusi Kara Sevda mi-a pus capac. Nu imi place sa vorbesc foarte mult despre asta pentru ca sunt lucruri pe care nu vreau sa incerc sa le explic. Mai bine sa ramana nespuse. Imi e suficient ca persoana care conteaza pentru mine intelege perfect si pe de-a-ntregul dragostea mea. Istanbulul ma tulbura acum, ma cheama. Pentru mine, Turcia inseamna mister. M-am simtit atat de acasa prima oara cand am fost in Turcia! Si m-am simtit atat de acasa urmarind Kara Sevda… si asta nu pentru ca inteleg bine cultura turca, atat de asemanatoare cu cea romana, ci pentru ca povestea de dragoste din acest serial imi era atat de familara, de intima.

De aceea, trebuie sa ajung cat mai curand la Istanbul.

Orasul meu

November 26, 2017 § Leave a comment

In seara asta am iesit sa ma plimb singura. Mersul dupa un cadou a fost doar un pretext ca sa imi limpezesc gandurile. Mergeam pe strada si adulmecam frigul, urmaream siluetele oamenilor  pierzandu-se prin ceata si ma gandeam la ale mele. Dintr-o data, un el si o ea au trecut pe langa mine razant. Tineri, nu mai mult de 16 ani, sprintari, subtiri. Indragostiti. El o tinea pe dupa mijloc, ea grabea pasul. El i-a furat o sarutare, ea parea ca nu se sinchiseste dar a raspuns apropiindu-si bratul de al lui.

Si mi-am amintit de noi doi. Anotimpurile pe care le-am impletit peste acest oras si pe care le credeam nemuritoare. Intr-un fel, noi doi nu mai suntem aceiasi oameni. Adolescentii aceia care se cautau febril, care traiau… cum sa spun? cu atata intensitate, atat de patimas… ei nu mai sunt. Dar orasul este plin de noi doi. Fiecare colt de strada imi aminteste de noi, zambesc gales vazand o anumita cafenea, zidul Bibliotecii, cate si mai cate… Imi aduc aminte cuvinte, priviri, atingeri, intamplari. Nu le voi uita niciodata.

Ce voiam sa spun? Am avut noroc sa imi pot creste dragostea din liceu peste ani, sa o dospesc la piept, sa nu ii dau drumul. Iar daca ar fi sa mor chiar si maine, as fi recunoscatoare ca mi s-a dat sansa sa fiu fericita. Nu doar ca sunt alaturi de omul vietii mele, dar am dat viata iubirii noastre printr-o fetita. Pe lumea asta, eu am fost neomeneste de fericita.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

November 9, 2017 § 2 Comments

Faptul ca ne nastem nu e un lucru necesar, e o intamplare. Dar faptul de a muri – acela da, e o necesitate. Prea putin putem influenta cand se va intampla asta.

Am aflat ieri ca una dintre colegele mele de la Londra, un inger de femeie a murit de cancer la creier, lasand in urma un sot si doi baietei absolut minunati. De altfel, eu am fost angajata acolo pentru ca ea urma sa intre in concediu de maternitate cu al doilea copilas. Am avut ocazia sa lucram impreuna cateva luni si… nu pot sa spun decat ca la 30 si ceva de ani, era esenta candorii, a feminitatii, a fragilitatii. Imi voi aminti mereu privirea ei grea de albastru, mainile ei fine care miroseau intotdeauna a curat si bunatatea ei absoluta. Heike nu mai e si acest fapt nu inceteaza sa ma uimeasca.

Cand am aflat, am scuturat din cap si mi s-a facut rau. Stiu ca voi uita ca ea nu mai e aici, asa cum uit mult prea multe lucruri esentiale. E si asta un blestem.

E o sansa ca suntem aici. Sansa asta ni se poate lua o r i c a n d, in cele mai brutale si urate moduri. Durerea e din oficiu in viata, pur si simplu se intampla si nu putem decat sa o acceptam. Dar ce face cu adevarat diferenta intre a trai viata ca si cum nu iti apartine si a ti-o asuma deplin e cultivarea iubirii – sub toate formele ei, atat timp cat suntem aici, in forma asta.

 

Ce nu le voi spune niciodata copiilor mei

November 7, 2017 § Leave a comment

Ma voi stradui foarte mult sa nu rostesc niciodata vorbele astea: ‘Cat m-am sacrificat eu pentru tine, si tu…!’

Sunt multe, foarte multe lucruri pe care le poti infige in inima copilului tau ca un pumnal. Dar cea de mai sus, pe langa ca mi se pare plina de rautate, mai are si un alt cusur: dovedeste superioritate. Cand nu mai stii ce sa ii spui copilului, ii scoti ochii cu ce ai facut tu pentru el.

Nimeni nu alege sa vina pe lume, decid altii pentru el. Si da, faptul ca tu decizi sa aduci o fiinta pe lume vine la pachet cu niste responsabilitati. Cea mai mare si importanta dintre ele este cea de a-ti iubi copilul si a-i asigura confort emotional. De a-l imbraca cu toata caldura ta, de a-l face sa se simta iubit, in siguranta, incurajat, acceptat. Faci totul… sau ar trebui sa faci totul neconditionat.

Vorbele astea pacatoase cu sacrificiul nu fac decat sa creeze aparenta unei obligatii. Copilul nu e acolo ca sa te simti tu iubit, ca sa iti plateasca niste datorii, sa iti panseze niste rani sau sa iti implineasca niste asteptari. Este o povara imensa sa astepti sa ti se raspunda la ‘sacrificiu’. E inceputul unei sclavii simbolice infinite si bolnavicioase.

Nimeni nu are de castigat. Tu nu te sacrifica pentru copilul tau si nu te astepta la recunoastere si glorie eterna din partea lui. Lucrurile cele mai frumoase se intampla in tacere, nu cu declamatii…

Ca de cand nu ne-am vazut…

October 25, 2017 § 3 Comments

Alaptam bebelusa si in gand, ideile imi zburau in zeci de directii: am sa scriu despre cat de fun e sa faci scoala de soferi la 31 de ani (am mixed feelings in legatura cu asta), despre cat de minunata mi se pare copila mea cu fiecare zi in care creste (serios, uneori simt cum imi plesneste inima de fericire si mandrie), dar in acelasi timp pot vorbi despre tendintele horror din moda (culottes… si mai rau, culottes de catifea? chiar nu flateaza orice silueta).

Dar mai bine sa scriu eu despre cum sa fii bine cu tine. Traversez o perioada mai buna decat oricand. Serios, zice si la horoscop ca Balantele au iesit dintr-o configuratie astrala proasta care a durat vreo 8 ani si sunt acum cel mai rasfatat semn zodiacal. Si daca ai parte de putina interventie divina (sesizati ironia, da?), cum faci sa o maximizezi? Cum faci sa te simti bine cu tine?

Cuvantul cheie aici este ‘faci’. Nu poti sa iti cresti stima de sine sau sa progresezi in vreo directie daca nu faci pasi concreti. Da, o spun eu, cea mai metafizica persoana pe care o cunosc. 🙂 Sa zicem ca… ti-ai propus de niste ani sa faci scoala de soferi.:) Te simti prost ca nu ai permis, te apasa, dar nu faci nimic in privinta asta. Ani de zile. Rusinea devine si mai adanca, dar tu o ingropi. Exista si consecinte pentru asta… Nu doar de ordin practic, dar si emotional. Stima de sine este sub nivelul marii.

Ca sa te simti bine cu tine trebuie sa actionezi concret in directia lucrurilor care conteaza pentru tine.

Mult timp nu am stiut ce inseamna sa iti fii cel mai bun prieten. Mi se parea o gluma proasta aceasta sintagma. Astazi, as spune asa: sa fii sincer cu tine si sa stii ce e cu adevarat important pentru tine; sa lupti ca sa iti vezi visul cu ochii; sa fii bland cu tine atunci cand gresesti, dar sa mergi plin de hotarare mai departe; sa sarbatoresti orice mic success; sa fii perseverent si tenace, orice ar fi.

A fi bine cu tine este o chestiune de exercitiu zilnic – asta e si o veste proasta, si una buna.

Va las cu un gand: do something today that your future self will thank you for.

[nu stiu cine a spus asta, stiti voi?]

Esentialul

September 9, 2017 § 5 Comments

In chiar acest moment, din dormitor se aud doua sforaituri: al lui si al ei. Caci da, barbatul si copilul meu dorm, fiecare in lumea si pe limba lui. Iar eu m-am strecurat afara din asternuturi ca sa scriu ‘pe hartie’ ceea ce scriu in gand de atat de multe ori: Doamne, ce bine e! Ce bine e cu ei!

Sigur, asta vine dupa ce m-am rastit la el ca face prea mult zgomot si trezeste infanta. Si dupa ce mi-am dat ochii peste cap caci ea vrea sa suga pentruamiaoara. Dar totusi… ce bine e cu ei! Cata bucurie si recunostinta. Alaturi de ea, oricat de mica ar fi ora la care ma trezeste dimineata, pot zambi laaaaaaaarg.

Sunt multe de spus… multe. Sigur ca era bine si inainte, era bine de una singura si era bine in doi. Dar triunghiul asta plin de amor e perfect.

Ce altceva se mai intampla cu mine si in viata mea? Ei bine, abia astept sa fiu din nou in rochii si pe tocuri. Mai e putin pana ma intorc la birou si sunt plina de pofta. Citesc mult, mai mult decat am facut-o in toti acesti ani.Mustesc de idei, pe care am inceput sa le notez cu constiinciozitate. Coc mult, fac fel de fel de prajituri si mancaruri. Si-mi imaginez ziua in care ii voi avea pe toti ai mei adunati la aceeasi masa, bucurandu-se de bucatele pe care le-am pregatit cu toata dragostea si energia.

Fac planuri, da. Dar mai mult ca niciodata traiesc minutul, clipa. Multumesc Cerului ca m-a inzestrat cu o memorie asa buna – nu voi uita niciodata scene, momente intre mine si fiica mea, intre noi trei. Esentialul e asta: sa fim sanatosi si sa ne iubim.

Noapte buna!