Clar de inima

March 31, 2016 § Leave a comment

Cafea si ciocolata Lindt. De dimineata m-a trezit o durere ascutita in vintre, de parca ma taiau orizontal doua cutite. Stiam ce este, asa ca am ramas sub plapuma si intr-o ora a trecut.

Imi imaginez cum ar fi sa plec si sa las totul. Sa ma duc intr-un orasel din Norvegia, sa am un job mititel unde sa nu trebuiasca sa vorbesc mult. Dar sa vorbesc mult cu frunzele si apa, in fiecare zi. Sa merg kilometri intregi, pe unde vad cu ochii, singura, de nimeni stiuta. Sa port o pelerina galbena atunci cand ploua, sa beau cafea din termos pe o banca, sa imi imaginez ca sunt pasare, ca zbor si ca voi muri. Pasarile nu au speranta de viata.

Imi doresc sa iau bicicleta, sa urc pe un deal, sa descalec si sa ma arunc in iarba, sa imi lipesc coastele de pamant si sa nu mai simt nimic, in timp ce simt totul.

Totul trece.

Advertisements

Infinita tristeza

March 30, 2016 § Leave a comment

Zile apasatoare. Din cosul pieptului iese din cand in cand un oftat prelung. Ochii se adancesc in ei insisi, luminile din ei s-au stins. Colturile buzelor se lasa in jos, mainile atarna fara speranta, picioarele se misca mecanic. Nu, n-am murit, dar a murit o parte din mine. Acele pierderi invizibile, dar atat de importante. Pierderea sperantei mi se pare chiar mai trista decat pierderea dragostei.

Mi se intampla rar sa raman fara cuvinte, dar atunci imi ascult mai bine bataile inimii, rare si tacute.

Running is like learning a new language

March 18, 2016 § Leave a comment

I mentioned before that I started running again. In fact on Wednesday this week my friend and I ran 9km around the Limmat river and the lake in Zurich. This has been my longest run since the 10k race in November. My legs felt unbelievably strong, I was never really out of breath and my pace was good. We finished the run feeling strong and positive.

A few hours before I had had a conversation over lunch with one of my colleagues and she casually mentioned having run a marathon at the week-end in Barcelona. I had no clue she was a runner, but darn it, she even did a triathlon! So I asked her very bluntly: how come you have the stamina to do all this? She looked at me as if she didn’t get the question so I went on: ‘Sometimes when I run I lose hope and faith so quickly! My body feels heavy and I’m wondering how on earth I am going to finish that half marathon. It seems like I will never be able to do that and I feel completely hopeless.’

What she said next left me speechless: ‘Well, running is like learning a new language. And a quite complex language, if we’re honest. You wouldn’t expect to be fluent in a new language in no time, right?’

I think this is the best metaphor for running I’ve ever come across. Just as it takes time, determination and lots and lots of practise to learn a new language, so it is with running – have a plan, try different things, but keep at it and be consistent. Don’t do too much at once, but learn this new language in incremental steps and it will all start to make sense soon.

I’m still in Zurich today but tonight as I go back home to Geneva you’d better believe I’m gonna lace up my shoes and go for a tempo run. 🙂

 

 

 

 

Cand viata e ca o peltea trista

March 15, 2016 § Leave a comment

Ziua de azi a inceput bine, dar s-a incheiat trist. S-au intamplat unele lucruri care mi-au lasat un gust amar, nu am reusit sa duc la bun sfarsit nici macar lucrurile importante pe care mi le propusesem, darmite pe cele optionale, am griji si ganduri negre… In fine, a fost o zi din aia.

Uneori e bine sa lasi tristetea sa fie, sa o traiesti asa cum vine. Dar alteori parca iti vine sa pui cate un pansament pe rana, pentru ca prea multa sare doare. Si atunci gusti o patratica de ciocolata trimisa de prietena ta din Germania… Sau te alinti cu uleiul de corp primit de la cealalta prietena (ce fete grozave!). Sau mananci un castron de macinici, care desi nu se compara la gust cu cei ai mamei, sunt totusi macinici.

Si-apoi iti fixezi nasul in cate un crin din buchetul primit de 8 Martie, care parfumeaza intreaga sufragerie. Alungi ridurile cu un suras… Mai e si maine o zi, cine stie ce ne asteapta?

Ca in ziua de Craciun! :)

Ca in ziua de Craciun! 🙂

Parfumatele

Parfumatele

 

Recent eats

March 15, 2016 § Leave a comment

After a weird two weeks when I’ve had an incredible sweet tooth, I’m back on the bandwagon. I don’t know if it’s the spring outside but I have a surge of energy and an increasing appetite for healthy eats, including salads, soups and smoothies.

Here’s what I’ve been enjoying lately:

bk1

Greek yogurt, pear, a chickpea-raising mix and some peanut butter swirled in. This is a very delicious and filling brekkie!

green smoothie

Green smoothie – made with Greek yogurt, kale, kiwi and if I remember well, hemp seeds too. Water to thin it out.

tuna sweet p

Roasted sweet potato, canned tuna, onion on a bed of rocket. The dressing was olive oil and zaatar.

salata 1

Sautéed red pepper, onion, filet mignon, sprouts, avo and red beets on a bed of baby kale.

salad 3

Baked salmon and sweet potatoes, red beets and sprouts on a bed on baby kale. Can you tell I love veggies?

salata ski

Salad that Elvin and I enjoyed during a ski lunch at Avoriaz last Saturday. Bar Le Yeti makes these wonderful, huge salads.

banana bread pateuri branza

Banana bread and cheese pastries – lest you think I only feed myself salad and healthy stuff… 🙂

What are your favourite eats lately?

 

Ganduri de vineri (4)

March 11, 2016 § 2 Comments

A fost o saptamana buna. Cu carti, multe carti, si mai multa cafea, o calatorie la Zurich, prima sesiune de coaching serioasa, reluarea antrenamentelor, si ceva cumparaturi pentru femeia cocheta din mine.

Sa le luam pe rand:

Job-wise: am ajuns la Zurich luni dimineata la ora 9.30, mai devreme ca niciodata. Dupa-amiaza am petrecut-o la Basel, cu un client. Mi-a placut mult Basel, atat cat am putut sa vad din taxi. M-am simtit foarte obosita, venita fiind dintr-un week-end solicitant. M-am luptat sa ma trezesc dimineata, sa mananc sanatos, dar prajiturile si celelate bunatati prezente in bucataria biroului in fiecare zi nu au ajutat deloc-deloc. 🙂

cakes

Tot saptamana asta am avut si prima sesiune de coaching mai serioasa. M-am pregatit mult, si totusi cu cateva minute inainte de telefon, aveam emotii cat casa. A fost bine… foarte bine! Si o sa fie si mai si, lucrez intens la asta. Mi-am strans teancuri de carti, iau notite, imi scriu intrebari si fac planuri pentru urmatoarele sedinte… Asta nu inseamna ca intru in sesiune cu o agenda fixa… nu nu.

Organizarea nuntii: am fixat intr-un final intalnirea cu potentialul fotograf. Cred ca o sa iasa o treaba faina. Trebuie sa ne hotaram ce si cat vrem sa fie filmat si care e bugetul nostru pentru toata afacerea. Maine mergem la Lyon pentru ca E. sa isi dea comanda de costum. Si aici sunt increzatoare ca o sa mearga foarte bine si imi place la nebunie ca facem asta impreuna.

Iar eu… cred ca mi-am gasit rochita pentru cununia civila. 🙂 Este stilul meu, potrivita ocaziei, si cred ca ma va pune in valoare. Acum trebuie doar sa imi fac curaj si sa o comand. 🙂

Sport: miercuri seara, pe drumul spre Geneva m-a lovit brusc pofta de squash. Asa ca asta am facut miercuri seara si meciul a fost superb.  Apoi ieri am fost la alergat. Cum m-am simtit? Minunat si mizerabil. Minunat pentru ca chiar imi place sa alerg si sa imi simt corpul inundat de endorfine. Mizerabil pentru ca nu mi-a venit sa cred ca am putut alerga candva 10km si pentru ca nu stiu cum as putea sa alerg 20km. Imi e clar ca e o chestiune de exercitiu, ca sunt oameni care alearga mult mai mult, dar… Nu simt ca am avut un breakthrough cu alergatul. Dar asta nu inseamna ca renunt… dimpotriva! Trebuie sa gasesc un plan care sa ma ajute si sa continui cu cross-trainingul.

Food-wise: a fost asa si asa. Nu sunt mandra de anumite alegeri, mai ales cat am stat la Zurich. Dar I am back on track si mai inspirata ca niciodata de ideea de healthy food, cu accent pe salate si supe.

pranzul de azi

pranzul de azi

Am descoperit si nuca de cocos, care e un snack nutritiv, hidratant si satios.

cocos

Cochetarii feminine: am fost in the mood for shopping. Si cum ce cauti, aia gasesti, m-am impiedicat de niste sandale minunate pentru vara, pe care le-am comandat online si primit rapid. Momentul in care le-am pus in picioare a fost un fel de ‘ahh, ce bine ca sunt femeie!’. Sunt vesele, sexy, comode si e imposibil sa iti iei privirea de la ele. Dar pentru ca nu e vara inca si la birou imi e greu sa alerg pe tocuri de 8-10cm, mi-am comandat si o pereche de botine extreeeem de frumoase, elegante si de buna calitate.

To-dos pentru acest week-end: sa calc un teanc de rufe. 🙂 Sa alerg. Sa citesc mult. Sa ma apuc odata de invatat pentru scoala de soferi. Si sa gatesc. Iar duminica mergem la ski, uh-uh!

Pe la voi ce mai e?

Ziua mea, ca femeie

March 8, 2016 § Leave a comment

lac

In ultima vreme simt ca ma transform. Barca mea, care pana acum era mai mereu destabilizata de tot felul de valuri, a devenit mult mai solida si puternica. Ba chiar imi permit sa mai arunc cate o vasla in apa si sa ma las sa plutesc la voia intamplarii fara teama ca vreo furtuna s-ar abate asupra mea. Pe scurt, in ultima vreme imi permit sa ma relaxez, iar asta e mare lucru pentru mine.

Si nu stiu cum s-a petrecut aceasta schimbare, dar zau daca vreau sa ma gandesc prea mult.

Astazi imi asum cine si ce sunt si invat sa nu mai privesc cu regret sau tristete in urma.

Astazi imi permit sa fac greseli si sa ascult ce imi spune inima, fara sa mai pun la indoiala mesajele ei.

Astazi visez si fac pasi pentru va visele mele sa devina realitate.

Am aruncat din barca mea teama, furia, indoiala. Am invitat in barca mea bucuria, curajul, iubirea, speranta, intelepciunea, tacerea.

Am inceput sa invat ce inseamna dragostea de sine si de ce e important sa o avem.

Continui sa pretuiesc dragostea de care am parte si sa daruiesc iubire din prea-plinul inimii mele.

Accept durerea, esecul, provocarea, linistea, fericirea, necunoscutul.

Simt cat de multa putere e in inima mea, si in acelasi timp cat de vulnerabila sunt – dar nu imi mai e teama.

Privesc cu amuzament, cu mirare, cu o oarecare detasare ce e in jurul meu.

Inchid ochii, respir si in spatele pleoapelor ruleaza imagini din excursia noastra la Lacul Taupo. Acolo inima mea a facut salturi de bucurie si recunostinta pentru tot ceea ce a fost, si este si poate va fi.

 

Where Am I?

You are currently viewing the archives for March, 2016 at .