Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

November 9, 2017 § 1 Comment

Faptul ca ne nastem nu e un lucru necesar, e o intamplare. Dar faptul de a muri – acela da, e o necesitate. Prea putin putem influenta cand se va intampla asta.

Am aflat ieri ca una dintre colegele mele de la Londra, un inger de femeie a murit de cancer la creier, lasand in urma un sot si doi baietei absolut minunati. De altfel, eu am fost angajata acolo pentru ca ea urma sa intre in concediu de maternitate cu al doilea copilas. Am avut ocazia sa lucram impreuna cateva luni si… nu pot sa spun decat ca la 30 si ceva de ani, era esenta candorii, a feminitatii, a fragilitatii. Imi voi aminti mereu privirea ei grea de albastru, mainile ei fine care miroseau intotdeauna a curat si bunatatea ei absoluta. Heike nu mai e si acest fapt nu inceteaza sa ma uimeasca.

Cand am aflat, am scuturat din cap si mi s-a facut rau. Stiu ca voi uita ca ea nu mai e aici, asa cum uit mult prea multe lucruri esentiale. E si asta un blestem.

E o sansa ca suntem aici. Sansa asta ni se poate lua o r i c a n d, in cele mai brutale si urate moduri. Durerea e din oficiu in viata, pur si simplu se intampla si nu putem decat sa o acceptam. Dar ce face cu adevarat diferenta intre a trai viata ca si cum nu iti apartine si a ti-o asuma deplin e cultivarea iubirii – sub toate formele ei, atat timp cat suntem aici, in forma asta.

 

Advertisements

Ce nu le voi spune niciodata copiilor mei

November 7, 2017 § Leave a comment

Ma voi stradui foarte mult sa nu rostesc niciodata vorbele astea: ‘Cat m-am sacrificat eu pentru tine, si tu…!’

Sunt multe, foarte multe lucruri pe care le poti infige in inima copilului tau ca un pumnal. Dar cea de mai sus, pe langa ca mi se pare plina de rautate, mai are si un alt cusur: dovedeste superioritate. Cand nu mai stii ce sa ii spui copilului, ii scoti ochii cu ce ai facut tu pentru el.

Nimeni nu alege sa vina pe lume, decid altii pentru el. Si da, faptul ca tu decizi sa aduci o fiinta pe lume vine la pachet cu niste responsabilitati. Cea mai mare si importanta dintre ele este cea de a-ti iubi copilul si a-i asigura confort emotional. De a-l imbraca cu toata caldura ta, de a-l face sa se simta iubit, in siguranta, incurajat, acceptat. Faci totul… sau ar trebui sa faci totul neconditionat.

Vorbele astea pacatoase cu sacrificiul nu fac decat sa creeze aparenta unei obligatii. Copilul nu e acolo ca sa te simti tu iubit, ca sa iti plateasca niste datorii, sa iti panseze niste rani sau sa iti implineasca niste asteptari. Este o povara imensa sa astepti sa ti se raspunda la ‘sacrificiu’. E inceputul unei sclavii simbolice infinite si bolnavicioase.

Nimeni nu are de castigat. Tu nu te sacrifica pentru copilul tau si nu te astepta la recunoastere si glorie eterna din partea lui. Lucrurile cele mai frumoase se intampla in tacere, nu cu declamatii…

Where Am I?

You are currently viewing the archives for November, 2017 at .