Cand esti KO, da shut down!

December 20, 2016 § 1 Comment

Ieri scriam despre importanta pauzelor si cat de bine ne face sa luam distanta si sa privim la rece si in ansamblu atunci cand ne simtim coplesiti.

Tot ieri am simtit efectiv ca ma inec sub potopul de probleme care veneau din toate partile. Rasturnari de situatie, haos, solicitari care mai de care mai abdracadabrante, si peste toate astea multa treaba, lucruri marunte si mai mari. Dupa patru telefoane, nu stiu cate mailuri, whatsapp si altele am simtit  ca ma ia valul de cortizol pe deasupra si voi ceda nervos. Vi s-a intamplat vreodata? 🙂

Alta data as fi luptat ca un mic ninja, in stanga si in dreapta, dandu-ma peste cap de sapte ori si rezolvand doar ca la final sa cad lata, epuizata si probabil frustrata si cu resentimente. Mi-am dat seama ca inca ma simt rau, cat se poate de vinovata atunci cand refuz sa ajut pe cineva – si refuz doar cand chiar nu pot! Sentimentul de vina e coplesitor la mine.

Dar de data asta, in mijlocul actiunii am dat shut down. Am pus telefonul deoparte si am inchis mailul. Cu atitudinea ‘nimeni nu moare fix in acest moment’, m-am decuplat. Ma simteam deja extenuata. Atunci m-am gandit la ce mi-am propus sa schimb: no more drama! Calm, linistit, incet.

De ce sa vrei sa faci asta, cand totul in tine striga ‘actioneaza acum!’? Pentru ca actionatul acum vine la pachet cu un enorm consum emotional si nu garanteaza cel mai bun rezultat.

3 chestii care ma ajuta in asemenea momente – si care te-ar putea ajuta si pe tine:

  1. Repeta-ti: ‘Nu e sfarsitul lumii!’, ‘Nu moare nimeni!’
  2. Respira. De multe ori.
  3. Spune-ti: ‘O sa treaca, totul e temporar’.

Si chiar este. 🙂

Momente de pauza – de ce?

December 19, 2016 § Leave a comment

Vineri, pentru ca am lucrat de acasa, am profitat sa ma uit pe planul de saptamana aceasta. Soc si groaza! Nu doar ca fiecare zi e foarte ocupata, dar aproape in fiecare moment al zilei am cate o ‘programare’ – ca vorbim de primarie, prefectura, intalnirea cu o prietena, programare la doctor, facut salata de boeuf cu mama si o prajitura cu soacra 🙂 etc., agenda mea e full. Si nu sunt singura, cei mai multi dintre noi suntem ocupati, stresati, haituiti, epuizati. Problema e ca in goana asta continua, nimic nu mai are sens si nici bucurie sau satisfactie nu prea mai exista. Sau chiar suntem ocupati cu chestii marunte care nu au nici o legatura cu ceea ce ne dorim de fapt.

Pana si vineri seara imi propusesem sa merg rapid la magazin si sa cumpar un cadou de Craciun, doar ca… m-am oprit. Si mi-am dat seama ca am nevoie sa zic ‘stop joc’ si sa mut accentul de pe executie si implementare pe strategie si planning. Asa mi-a venit ideea unui moment de recalibrare in care sa pun orice altceva ‘on hold’ si sa analizez la rece:

-sunt unde as vrea sa fiu? am facut vreun progres in privinta prioritatilor mele? si daca nu, de ce?

-ca un corolar la ce am scris mai sus: daca nu pot identifica prioritatile, incerc sa identific chestiunile la care pot renunta (nu tot ce este pe agenda este si important, si prioritar). Ce pot delega? De exemplu, week-endul acesta E. s-a ocupat in intregime de curatenie, asa ca eu nu mai am de facut mare lucru pe partea asta. Ideea e ca nu trebuie sa facem noi CHIAR TOT. 🙂 Socant, stiu! 😀

Sfarsitul de an pare mereu o cursa contra-cronometru. De fapt, multe dintre zilele noastre sunt asa. Eu am inceput sa pun la indoiala conceptul de productivitate (pe care il asociez cu volum, cantitate) si sa ma axez pe acele 2-3 lucruri care conteaza cu adevarat pe termen lung (calitate). Asadar, in loc sa ma intreb ce am de facut in fiecare clipa, o sa ma intreb:

Care sunt acele 2-3 lucruri fara de care nu pot lasa ziua sa se incheie?

Ganduri de vineri (16)

December 16, 2016 § 4 Comments

Ohh, ce saptamana! Desi incerc din rasputeri sa nu las nimic pe ultima suta de metri (am o manie cu organizarea), tot se intampla sa ma dea o gramada de lucruri peste cap. Saptamana asta:

  • M-am plimbat (mult prea mult) cu trenul. Geneva-Basel-Zurich si o calatorie inapoi extrem de complicata si care mi-a dat batai de cap. Miercuri seara la ora 22.00 eu eram in ceva gara dintr-un orasel, se faceau lucrari pe calea ferata si trenul meu nu a mai ajuns la Geneva, a trebuit sa schimb de nu stiu cate ori si sa merg cu un fel de tren personal… in fine, am ajuns acasa un pachet de nervi, obosita si frustrata. Nu-i nimic, am tras un plans scurt, m-am dus la culcare si a doua zi a fost foarte bine. 🙂
  • Am aflat povestea impresionanta a unei colege: anul acesta a ramas insarcinata, doar ca ce era un vis s-a transformat curand in cosmar, caci s-a dovedit ca sarcina era… un cancer incipient si extrem de invaziv. Colega a mea a trebuit sa renunte la sarcina si sa faca chimioterapie, iar noi, cei din birou, habar nu am avut. Drama ei mi-a reamintit sa ma port cu fiecare om cu blandete, caci fiecare duce o lupta, poate, nestiuta…
  • Aproape mi-am scrantit glezna. Era dimineata, ma grabeam sa ajung la birou, si desigur, eu mai mult alerg decat merg. Am calcat aiurea si am simtit imediat o durere ascutita in acelasi loc unde acum niste ani am avut o entorsa. Din fericire nu s-a inflamat, dar am stat vreo doua zile cu emotii…
  • Si intr-o nota mai optimista: am cumparat primele hainute pentru fetita noastra. Desigur ca la vederea manusilor absolut minuscule m-a cuprins imediat un val enorm de tandrete si iubire pentru cea pe care o asteptam in cateva luni. Pregatirile au inceput. 🙂
  • Am avut niste intalniri foarte interesante si mi-am dat seama (pentru a cata oara?) ca admir enorm femeile puternice, inteligente, creative, abile. Si mi-am propus ca in anul ce urmeaza sa formez un grup cu astfel de femei. Atat de multa energie si inspiratie imi dau ele si simt ca as putea darui si eu, la randul meu!
  • Apropos de creativitate, am descoperit acest tutorial super simpatic al Dianei Dragne. Eu nu am deloc talent pentru hand-made, dar admir si apreciez maiestria altora si imi doresc astfel de lucruri.
  • Duminica aceasta vreau sa fie o zi doar pentru mine: o sesiune de yoga cu o prietena, brunch cu aceeasi prietena, apoi studiu si pregatirea pentru coaching si in sfarsit ceea ce eu numesc ‘@home spa’ – ceva masti pentru ten si par si masaj facut de mine, mie insami. 🙂 M-am simtit tare obosita saptamana asta si am nevoie de un respiro…

Voi ce mai faceti?

Ce inseamna putin si bun?

December 15, 2016 § 3 Comments

Am mai scris eu despre cum sa facem mult cu putin. Azi vreau sa scriu despre ‘putin si bun’. Pentru mine abordarea asta e noua, toata viata am fost adepta lui ‘mult si bun’. 🙂

Dar sa va spun in ce arii din viata mea am observat ca filosofia lui putin si bun e super avantajoasa:

  • La serviciu. Odata cu avansarea in functie vine un potop de oportunitati, sarcini si proiecte noi. Logic ar fi sa zic ‘da’ la tot si fosta Sinziana asta ar fi facut, doar ca acum imi permit luxul de a selecta ceea ce imi face placere cu adevarat. Munca mea imi consuma multe resurse emotionale, si ca sa pot functiona optim am nevoie sa fac mai putin. Stiu foarte bine cum este sa te simti vlaguit la sfarsitul zilei (si chiar la inceputul ei, au fost perioade in care nu imi puteam incepe ziua fara o cana mare de cafea) si cum e sa simti ca poti sa respiri, ca poti sa zambesti, ca nu esti sufocat sub proiecte si deadline-uri. E o diferenta ca de la cer la pamant.
  • Cu iubitul. Da, ma refer la timp de calitate. Nu trebuie sa stam lipiti ca marca de scrisoare clipa de clipa, avem nevoie de spatiu si libertate. Dar cand suntem impreuna ma asigur ca se simte ca si cum suntem inveliti intr-o patura moale si protectiva de iubire. Acelasi lucru este valabil si pentru familie si prieteni. Nu am Facebook, dar imi fac timp sa ma intalnesc cu prietenele mele la cafea cel putin o data pe luna si vorbim destul de des.
  • Haine, cosmetice, mancare. Poate ca voi scrie o postare despre piesele-statement din garderoba, a caror importanta de-abia acum incep sa o inteleg in totalitate. Nu m-am machiat niciodata foarte mult, dar mi se pare un gest de cochetarie binevenit. Cu mancarea a fost si este a lifelong journey…:)
  • Modul in care imi organizez ziua. Da, inca sunt o productivity junkie, imi place sa am liste de to-do-uri si sa bifez cat mai multe si lucrez la asta. Incerc sa nu mai alerg, sa nu mai fac 7 chestii deodata, sa nu ma mai grabesc, sa nu mai inghit viata pe nemestecate. Practic, imi doresc sa nu ma mai simt haituita si alergata, ci linistita, bine ancorata si senina.

Visez la un sifonier aerisit, la o casa aerisita, la o minte aerisita, la un suflet cu liniste.

Voi la ce visati?

 

Despre stil si iubire de sine

December 14, 2016 § 9 Comments

Astazi vorbim despre haine, stil si ce inseamna sa te simti bine in propria piele. Eu cred ca astea nu sunt deloc subiecte frivole, dar voi le puteti considera asa si e ok.

Cred ca am inceput sa imi conturez un stil vestimentar si sa apreciez cu adevarat hainele de buna calitate de-abia de la 25-27 de ani incolo.Simt estetic am avut mereu, cred ca stiu instinctiv sa asociez culori si sa apreciez bunul gust, dar multa vreme nu mi-a pasat cu ce ma imbracam, eu aveam treburi mai importante – sa invat mult si bine si mai tarziu sa lucrez mult si bine.

Atitudinea asta a venit la pachet cu o anumita delasare, tradusa prin neiubire fata de propria fiinta. Mult timp m-am luptat cu intrebari de genul ‘ce naiba inseamna sa ma iubesc mai mult?’ si cum simteam ca orice gest de apreciere de sine este artificial, am lasat-o balta. Ma imbracam ‘corect’ si uneori imi permiteam cate un mic derapaj, cel mai adesea in zona creativa sau sexy.

Nu stiu cand am inceput sa fiu mai conectata la fiinta si feminitatea mea. Incet-incet am inteles ca merit mai mult. Mai multa atentie, mai mult timp, lucruri de mai buna calitate, mai multa iubire si apreciere. Va spuneam ca imi plac lucrurile frumoase, deci cand am scapat de stresul unui salariu prea mic am dat frau liber pasiunii mele pentru pantofi. Pur si simplu imi plac pantofii frumosi, de buna calitate, chiar daca asta inseamna sa sacrific confortul meu pentru frumusete. Va imaginati, deci, ca am multi pantofi cu toc cui in sifonier.:) Mai am si multe rochii si fuste, si cred ca toata viata voi avea o pasiune pentru ele.

Incet-incet, au inceput sa imi placa hainele frumoase si foarte scumpe, dar tot nu simteam ca mi-am inchegat un stil, iar sifonierul meu era sufocat de un volum prea mare de articole fara noima, multe dintre ele fara valoare.

A fost nevoie de multa autoeducatie si descoperire, si probabil ca procesul asta nu se va sfarsi niciodata, caci stilul meu evolueaza odata cu mine. Daca candva demult eram hippioata cu ie si sandale romane, acum apreciez stilul clasic, culorile neutre, eleganta care nu te izbeste in fata, misterul si feminitatea. Stiu sa imi pun atuurile in valoare, dar nu ma mai dezgolesc decat in contextul potrivit si nu ma mai uit la hainele in serie.

Desi ma mai surprind uneori facand cumparaturi impulsive, imi pare ca am mult mai mult discernamant in magazine. Nu ma mai entuziasmez usor…Imi triez hainele mult mai nemilos, eliminand cu mai multa usurinta orice haina care ‘nu canta’ cand o imbrac. Petrec mult mai mult timp in fata sifonierului gandind tinute pentru fel de fel de situatii si stari, sau pur si simplu jucandu-ma cu hainele si facand combinatii neobisnuite.

Imi dau voie sa ma indragostesc de ceea ce vad in oglinda si sa vad potentialul din hainele mele. Petrec timp pipaindu-le, avand grija de ele – spal destul de mult de mana. Imi plac tesaturile fine, hainele de foarte buna calitate, dar in acelasi timp apreciez un stil eleganto-relaxat. Ah, si nu imi place deloc sa calc…

De foarte mult folos mi-au fost site-urile Irinei Markovits si al Gabrielei Urda, pe care le consult regulat si de la care invat enorm. Cat am stat in Japonia am avut ocazia sa admir niste tinute absolut fantastice, compuse cu atata naturalete… Deci, se poate. Mi-am dat seama ca am nevoie de cateva piese-cheie in jurul carora pot construi mereu cate o poveste. Acelasi lucru e valabil si pentru accesorii, produse de machiaj, parfumuri.

Acum ma gandesc mai mult la cum ma simt eu in corpul meu, in hainele mele. Ce le transmit altora, ce efect pot avea atunci cand port anumite tinute. Azi nu mi se mai pare deloc ca alegerile vestimentare sunt intamplatoare sau fara valoare. Daca corpul nostru ne e templu, hainele noastre sunt gradina in care se afla templul. De ce ai vrea sa locuiesti intr-o gradina plina de buruieni, trista si fara culoare?

Mi-am schimbat atitudinea nu doar fata de ‘gradina’, ci si fata de ‘templu’ – a devenit din nou important cum ma hranesc, cat dorm, cat ma misc, cum ma simt in propriul corp.Doar ca acum fac toate astea pentru mine, pentru ca imi datorez atentie, timp si dragoste, si nu pentru ca trebuie sa fiu cineva anume. Sentimentul asta e incredibil de eliberator si in acelasi timp… foarte, dar foarte empowering.

Pentru voi ce inseamna stilul?

Salata supercalifragilistica

December 12, 2016 § 3 Comments

Am facut o salata extraordinara! Da, acel gen de salata care iti satisface papilele gustative si tine si de foame. E minunat sa mananc doua frunze si un ardei, dar daca dupa o ora imi e foame… ce folos? Am observat ca pentru mine satietatea tine de doua lucruri: 1. volumul de fibre; 2. sa existe proteine, carbohidrati si grasimi.

Lasand teoria la o parte, va prezint salata. Din cantitatile de mai jos obtineti doua portii generoase. Sau o preparati pentru voi la pranz si aveti si pentru cina. 🙂

Avem nevoie de: frunze (de rucola am pus eu), 2 ardei grasi, 1 morcov mare, 1 ceapa (eu am avut rosie), masline de calitate, ton, 2 cartofi medii, 2 oua, un pic de iaurt si un pic de mustar.

Cum procedam: in primul rand punem cartofii la fiert, in coaja. Cat timp fierb ei, radem morcovul, spalam si uscam rucola, si taiem ardeiul si ceapa. Pe masura ce le procesam, le punem intr-un bol mare (atentie! sa fie un castron mare!).

Cand cartofii au fiert, ii decojim si ii taiem si pe ei. Punem ouale la fiert – nu stiu cum sunteti voi, dar mie imi plac ouale fierte cand sunt caldute, de aceea asta e ultimul pas pentru mine.

Cat timp fierb ouale, ne ocupam de sos: amestecam cam 6 linguri mari de iaurt cu 2 linguri generoase de mustar. Sosul asta iese atat de bun, incat il puteti manca ca atare sau puteti sa faceti oua umplute :). Unde mai pui ca rezista la frigider intr-un borcanel si 3 zile.

Si iata produsul final:

salaya

Reteta asta are doua mari secrete:

1/ Scoateti toate ingredientele din timp si lasati-le la temperatura camerei.

2/ Salata se amesteca doar in momentul servirii – aveti incredere in mine aici! 🙂

De-abia astept sa o refac – poate cu radacinoase la cuptor si seminte rumenite in tigaie? 🙂

Ganduri de vineri (15)

December 9, 2016 § 4 Comments

Ohh, ce saptamana!!! Am inceput-o la Zurich cu intalniri si sedinte si planuri si o termin la fel, doar ca la Geneva. 🙂

Dar a fost o saptamana extrem de productiva si vesela. Sa vedem:

  • Am lucrat cu spor si drag. Exista un domeniu in viata mea pe care simteam ca l-am neglijat in ultima vreme si… mi-am luat revansa saptamana asta! Dar am avut grija sa pastrez un echilibru in viata mea. Deci…
  • Am incercat sa mananc cat de cat sanatos. Am inventat o super salata (urmeaza si reteta). Am baut chefir si sana si… am contra-balansat cu niste turta dulce. 😉
  • Am reusit sa ma plimb in fiecare zi, in medie cam 40 minute pe seara. Sunt mandra de mine ca am invins inertia si am facut ce mi-am propus. Ceata si frigul sunt minunate!
  • Imi simt din ce in ce mai des si mai palpabil fetita si mi-e atat de draga… Din ce in ce mai draga!
  • Am descoperit ceaiul JustT. Inteleg ca este un brand nemtesc si… este cel mai bun ceai pe care l-am baut in viata mea. S-a intamplat in vagonul-restaurant din trenul care ma aducea inapoi la Geneva si am savurat fiecare inghititura, asa cum nu credeam ca e posibil cu un ceai.
  • Am inceput sa am insomnii – sper ca nu au legatura cu sarcina si au fost niste simple intamplari.
  • Am energie cat sa mut muntii din loc. Dintr-o data, simt ca pot sa fac tot, ca totul este posibil, iar ideile curg prin mine… Plus ca simt nevoia sa fac multa curatenie. 🙂
  • Am redescoperit-o pe Sia, care mi se pare fantastica…

Urmeaza un week-end la fel de plin: cosmetica maine dimineata, o petrecere seara, duminica dimineata la vot si cafea cu fetele si plecarea la Basel, caci saptamana viitoare sunt din nou ‘pe cai’. 🙂

Sunt recunoscatoare pentru tot!

Where Am I?

You are currently viewing the archives for December, 2016 at .