Zile proaste

February 14, 2017 § 5 Comments

In spiritul postarii de ieri, va spun de ce am avut eu nevoie: de o pauza. Nici nu am avansat cu proiectele mele, nu am facut nici curatenie, nu mi-am facut nici macar cele 30 minute de plimbare zilnice si cu siguranta am depasit doza zilnica de carbohidrati. Sunt zile si zile, iar ieri eu am avut o zi proasta. Degeaba m-am impins sa fac si sa dreg, am avut chef doar de stat pe canapea si de plans. La un moment dat m-am trezit cu tricoul ud, dar nu era de la lacrimi, erau picaturi de lapte…

Nu o pun pe seama hormonilor si nici nu o sa va dau vreo reteta supercalifragilistica ca sa treceti peste astfel de zile. Pentru unii merg videoclipuri cu catei si pisici, altii isi suna cea mai buna prietena ca sa isi verse oful, unii mediteaza si altii fac shopping online. Eu cred ca trebuie doar sa stai cu tristetea, sa te lasi sa o simti, sa nu vrei sa o alungi cu orice pret. Da, e in natura noastra sa cautam placerea, solarul, fericirea dar uite ca viata mai e si cu furtuni sau zile gri.

Seara am simtit nevoia sa ma imbrac intr-o patura calda si pufoasa, eventual intr-o patura de iubire. Sa miroasa a ciocolata calda, a liniste si a gogosi sau melcisori cu lapte. Dar asta nu s-a intamplat, asa ca am incercat sa ma ascult, sa vad ce imi spune tristetea mea. Sa identific de ce anume imi e teama. Nu am tinut mortis sa gasesc solutii pe loc, sa vindec si sa fac sa fie bine. Doar am vrut sa imi dau voie sa vorbesc.

Va recomand si voua sa faceti asta din cand in cand. Cand va certati in cuplu, sau tipati la copil, cand va simtiti complet demotivati la serviciu, cand viata nu mai are nici gust si nici culoare… ascultati-va! Sau gasiti pe cineva care sa va asculte fara sa va judece si fara sa incerce sa va dea solutii.

Advertisements

Understanding what you really need

February 13, 2017 § Leave a comment

It amazes me how bluntly we ignore our own being – from dismissing basic needs like hunger or sleep or human connection to acknowledging what really fulfills us and acting in that direction. Most of the time we are simply on auto-pilot.

But let’s say you’ve woken from the slumber 🙂 and are ready to go-go-go. For the first time in a long time, you feel like doing something for yourself. Congratulations! But remember: before you allow your saboteurs to kill any of these wonderful feelings, you’ve got to act quick and start building a solid base.

Here are some things you can do:

  • Start by asking yourself these questions: what fills my heart with joy? What makes me spark? When do I feel most energized? Write down whatever comes to mind. The only rule is: no judgement!
  • Reconnect with your sense of purpose. How do you want to make a difference in your life, in everyone’s life? What is your true calling? [This can start you on a really long, deep conversation with yourself. That’s great!]
  • Once you have even a rough idea as to what it is that you want, start getting specific about actionable steps. What are things you can do that will bring you closer to your goal? Again, write it down. And sense how your energy is mounting inside of yourself. This is you getting excited. 🙂
  • Choose 1-3 things you can and will do today. If you need to, assign different actions to different days of the week, like a calendar. But remember: your focus is on today. Write down at what specific times of the day you will be doing those things.

And then let the magic unfold!…

Let me give you an example: I’m aware that my life purpose is to help others reconnect with their true sense of self and enable them to live fearlessly and follow their dreams. I’ve brainstormed as to how I can make that happen and have broken this down into different actions. Right now my focus is to connect with like-minded people who have built a similar business and see how we might work together. I’ve found a really great networking event that takes place this week and have decided to ignore all the voices in my head that want to keep me at home and instead, just GO! It may or may turn out to be what I imagined, but in any case, I have taken a step into the direction I want.

Your turn: do you know what you are craving? and what are you doing to make that happen?

What to do when you’re feeling great

February 8, 2017 § 4 Comments

The answer to this question may be obvious: enjoy it (while it lasts). Right? Most of us spend our lives feeling down, so when we finally get a sunshine moment, we just want to soak it up.

And soak it up we should. But I have an even better idea! Why not use the amazing energy that often comes with feeling good to push ourselves further in the direction of our goals? What if we would ride that amazing wave of endorphins to help us glide over stuff that seemed insurmountable?

Creating momentum from happy moments

When you’re (finally!) in your groove, you know it. The world around you makes sense again, you have a positive outlook on the future and you think you will be able to overcome obstacles. You’re walking around with a big smile on your face… you know, just to let the world know how awesome you’re feeling! 🙂

But what if you immediately tapped into that beautiful energy to do all those things you’ve been pushing away, dreading, postponing? You know, like finally starting to write your dissertation. Or making that doctor appointment. Or running your 10k, although outside it’s raining. Or having that difficult conversation with someone in your family. Or something as simple as cutting your veggies and fruit and prepping your food for the next day.

Whatever it is, do it now! Planets are aligned, you feel capable, you have enough fuel in your tank, so just go for it! Leveraging this good mood will give you a huge boost and help you advance in the direction you’ve been aiming for. Picture this: a car that’s super loaded with junk and running on little fuel, trying to go up the hill. And then behind it, an empty, squeaky clean car running with a full tank, breezing by, almost flying. That car is you, in this moment. And the first car is probably your normal self. 🙂

When you’re in a good mood, you make better choices

One of the reasons why we make better choices when we’re in a good mood is because our self-esteem is high. We see ourselves as more resourceful and capable. So this is a key moment to make bold decisions and answer big questions. The only trick, like I already said above, is to seize the moment!

So next time you find yourself feeling awesome, make sure you actively use every bit of that energy to move yourself closer to your dreams.

Pay now, play later! Why personal discipline saves the day

February 1, 2017 § Leave a comment

So let’s say you’re setting yourself some ambitious goals. How do you make sure you’re also not setting yourself up for failure? What strategies can you put in place to maximize your chances of achieving your goals?

First, I think we all need to accept that we, humans, are pleasure-seeking beings. We love comfort, routine and feeling good. We hate going out of our comfort zone, trying harder, enduring pain. Yet nothing notable can occur without some kind of effort. I love to say this to a lot of my clients: the more uncomfortable you feel now, the better you will feel later.

Which brings me to one of my strongest beliefs: pay now, play later! Do the difficult thing now and have a great time afterwards.

My second principle is: if you don’t do this, the pleasure you are enjoying now, while procrastinating, is only half of what you could have enjoyed had you tackled the urgent stuff first. And why would you want to settle for less?

The trick to make it happen

Not only do humans seek pleasure, but we are also wired to seek rewards. When you do the thing you’ve been dreading, then the pleasure you reap is double: it’s the pride and satisfaction of knowing you got through with it, as well as the pleasure derived from the reward itself. Makes sense?

I found it very effective to condition myself in the following way: when you will have done…., then you will….

When you will have responded to that nasty email, then you will watch the youtube video.

When you will have cleaned the flat, then you will enjoy your cup of coffee.

When you will have jogged 10k, then you will buy yourself that face cream.

I’m sure you got the drift. The idea is to set very simple rules for yourself and follow them. So next time you’re dreading something, condition yourself to only move on to the next best thing once you have swallowed the proverbial frog.

If you try this I’d love for you let me know how this worked for you!

Cui ii e teama de zilele de duminica?

January 27, 2017 § 3 Comments

Cunosc multi oameni pentru care duminica nu e decat ‘acea zi inainte de odioasa Luni’. 🙂 Pana mai ieri, eram unul dintre ei. Pentru mine, multe duminici au avut acelasi pattern. Cand eram la scoala, duminica insemna teme, exercitii in plus, stresat, treaba multa. Ani mai tarziu, duminica era despre lucrat si pregatit pentru saptamana urmatoare, facut mancare pentru cel care ramanea acasa, organizat bagaje si multa anxietate.

Dar zilele acelea au trecut si am realizat cat de pretioase sunt duminicile. Acele zile in care magazinele sunt inchise 🙂 – cel putin in aceasta parte a lumii unde locuiesc, deci tentatia consumerista e 0. Duminicile au ritmul pe care vrem noi sa il imprimam.

Duminica de liniste si pace: poate mers la biserica, sau trezit tarziu si lenevit in pat cu ochii pe pereti. Un brunch delicios si o plimbare in parc. Dupa-amiaza, o cafea cu cea mai buna prietena sau o ciocolata calda pe canapea, in compania unei carti. O seara linistita cu un film si mers la culcare devreme.

Duminica activa: trezit dis de dimineata, sport atunci cand lumea inca doarme (ce placere!) si apoi mici proiecte de curatenie in casa. Gatit ceva bun si sanatos pentru urmatoarele doua-trei zile.  Seara cadem rapusi de oboseala, dar multumiti.

Duminica de studiu: Cateva ore acordate unui proiect important, care ne solicita mult si pentru care avem nevoie de multe ore de munca neintrerupta. O duminica petrecuta la masa de scris, cu pix-caiet-ceasca de cafea.

Duminica in familie: O excursie cu familia la munte, jucat ore intregi cu copiii, gatit impreuna si un somn dulce dupa-amiaza.

Si tot asa. Ideea e ca atunci cand duminica ne sperie, e pentru ca proiectam mult in viitor, fabricam griji cu multa maiestrie, ne imaginam scenarii dezastruoase, ne umplem de frustrari (‘de ce eu? de ce mie? cu ce am gresit?’) si ignoram cu gratie ceea ce se afla sub ochii nostri: o multime de posibilitati.

Vestea buna este ca avem mereu libertatea de a alege cum vrem sa arate zilele noastre.

Ca sa ne asiguram ca duminica este pe gustul nostru, am putea sa:

  • Ne gandim bine de ce avem nevoie. Odihna? Organizare? Studiu? Completati urmatoarea propozitie: ‘La sfarsitul acestei zile voi fi fericit(a) daca…’ Voi stiti cel mai bine cum functionati: cu o trezire la ora 7, inaintea tuturor din casa, sau un somn lung pana la 11?
  • Ne scriem planul pe o foaie de hartie. Da, daca scriu ca o sa merg la yoga sunt sanse mult mai mari sa fac asta decat daca doar m-as gandi la aceasta posibilitate. Din nou, totul depinde de disciplina personala, dar nu uitati ca tuturor ne place sa bifam lucruri pe o lista. 🙂
  • Ne onoram promisiunile. Nimic nu e mai frustrant decat sa ne dorim lucruri si sa nu le punem in aplicare.
  • Ne facem planul de bataie pentru saptamana care urmeaza. Anticipam intalniri importante si alte lucruri pe care trebuie neaparat sa le bifam si sa ne organizam calendarul in consecinta. Asta este de fapt puterea anticiparii: sa facem tot ce putem ca sa ne simtim stapani pe situatie.

Zilele de duminica sunt sansa noastra sa luam o pauza si sa ‘re-calculam traseul’, la fel ca un GPS. 🙂

Pentru tine cum arata duminica ideala? Care sunt barierele in a face ca duminica sa fie asa cum vrei tu?

Cum am invatat sa nu imi mai cer scuze

January 21, 2017 § 7 Comments

Am fost educata sa muncesc pana imi sar capacele, sa fiu independenta, corecta si… modesta. Ati observat cum oamenii modesti muncesc de doua-trei ori mai mult decat cei care isi cunosc foarte bine valoarea si nu ezita sa se auto-promoveze?

Sindromul impostorului

E atunci cand ai impresia ca nu meriti deloc ceea ce ai. Cand crezi ca de fapt esti un impostor care a ajuns unde a ajuns printr-o lovitura a sortii si noroc nebun si ti-e teama ca mai devreme sau mai tarziu, toti vor realiza ca esti de fapt incompetent si mincinos.

Nu cred ca trebuie sa va mai spun ca pentru a compensa ceea ce ei considera ‘realitate’, oamenii care sufera de sindromul impostorului depun eforturi considerabile la serviciu (la fel si in viata privata). Sunt genul de oameni care nu isi asuma meritele, care nu cer nimic, care isi ingroapa frustrarile sub un munte de tacere. Atunci cand compania o duce prost, sunt primii care tremura crezand ca vor fi concediati. Cand compania o duce bine, sunt ultimii care cer o promovare sau marire de salariu.

Categoria cea mai afectata de sindromul impostorului sunt… femeile. Va surprinde?

Atunci cand iti ceri scuze, again and again

Acum patru ani si jumatate mi-a fost oferit ‘jobul vietii’. Si chiar a fost jobul vietii, pentru ca am invatat enorm atat in privinta meseriei in sine, cat si in privinta relatiilor dintre oameni. Odata cu acest job am inceput sa deschid ochii cu adevarat si sa fiu mai putin naiva si credula.

Ma simteam norocoasa 🙂 ca mi s-a oferit aceasta oportunitate extraordinara si am muncit cat mi s-a cerut si inca de trei ori pe atat. De fiecare data cand lucrurile nu mergeau perfect, luam totul asupra mea (chiar daca nu era responsabilitatea mea absolut deloc) si sufeream enorm. Inima mea si viata mea apartineau acestui job. 🙂

Dar mai mult decat orice, imi era teama. Imi era teama sa nu dezamagesc, sa nu supar, sa nu fiu ‘the bad girl’. Stiti ce mi-a spus sefa mea de atunci? ‘Your biggest problem is that you want to make everyone happy’. Oh, si cata dreptate avea… Desi ea insasi profita enorm de pe urma acestei trasaturi ale mele. 🙂

Aveam un client extrem, dar extrem de dificil pe vremea aceea. Omul aducea o gramada de bani firmei noastre, dar era de o calitate morala foarte joasa, unde mai pui incompetent… Am inghitit multe din partea lui si am considerat ca e normal. Pana la urma, a face compromisuri de dragul de a pastra relatii armonioase cu clientul era prioritatea 0, nu?

Imi incepeam unele emailuri cu ‘I apologise profusely for this, however…’ Dupa care scriam cum vom face noi eforturi supra-omenesti sa compensam si reparam. Desigur, proiectul acela a fost unul dintre cele mai profitabile din firma noastra. Dar astazi as proceda cu totul si cu totul altfel.

Cum am renuntat la a-mi cere scuze

Intr-un final, am acceptat ca ceea ce faceam, persoana care eram era in profunda antiteza cu valorile mele. Nu mai cred, asa cum o faceam odata, ca oamenii ar trebui sa fie corecti si printre noi zboara inorogi, insa una dintre valorile mele fundamentale ramane respectul – cred cu tarie ca ne datoram noua insine si celorlalti respect. Astazi imi cunosc limitele mult mai bine si sunt mai capabila sa le impun in relatiile cu ceilalti.

Si nu doar atat: astazi sunt mult mai constienta de ce si cat valorez. Am invatat ca exista o diferenta intre a fi respectuos si umil. Ca a fi impaciuitor si ‘amabil’ nu ii face pe altii sa te respecte mai mult, ci dimpotriva. Am invatat ca e esential sa fii ferm si sigur pe tine. Nu este vorba de ego, ci despre a fi corect fata de tine insuti, a-ti cunoaste valoarea si a ti-o asuma in totalitate.

A durat ceva sa ajung aici si mai e mult pana departe. Dar astazi nu mai sunt atat de usor impresionabila si intimidata, ci ma simt mult mai stapana pe mine insami si mai matura. Invat sa raspund calm, dar ferm si… cel mai important lucru este ca nu mai tin mortis sa fiu placuta de toata lumea.

Este atat de eliberator sa nu mai vrei sa fii ‘the good girl’! Presiunea si stresul se disipa si ma pot concentra pe a-mi face treaba foarte bine si pe a-mi asuma cu echilibru si seninatate efortul, meritele, greselile si lectiile invatate.

Astazi nu-mi mai cer scuze pentru ceea ce nu sunt, nu mai cred ca nu merit si ca sunt inferioara. Astazi invat sa ma bucur din plin si sa-mi asum ce sunt si ce pot!

Cum imi propun sa traiesc mai sanatos

January 18, 2017 § 26 Comments

Mi-am inceput anul gandindu-ma la doua obiective:

  • cum sa am o nastere (relativ) usoara
  • cum sa imi asigur o batranete usoara

Desigur, sunt constienta de constrangerile obiective (nasterea implica orice ar fi un anumit grad de durere; la batranete nu o sa mai zburd oricum ca la 20 de ani), dar pe mine ma intereseaza cum sa maximizez partea plina a paharului. 🙂

Si daca despre nasterea usoara inca ma documentez, despre batranetea fericita deja am cateva idei. Spre deosebire de acum cativa ani cand eram foarte radicala atunci cand imi propuneam o schimbare si faceam planuri nesustenabile, acum ma concentrez pe pasi marunti si consecventi.

Masurile pe care le voi lua ca sa functionez optim sunt acestea:

  • Somn suficient – cand operez cu prea putin timp la bord nu sunt eu insami, iau decizii foarte proaste, sunt o prezenta neplacuta. Deci in viata este clar ca va trebui sa prioritizez somnul. 🙂
  • Hrana adecvata – pe la 20 si ceva de ani am avut o perioada cand am fost vegetariana, ba chiar vegana si cu mici accente de raw vegan (ahh smoothies cu spirulina si chlorella, unde sunteti voi?). Acum imi propun sa mananc produse locale, fresh, foarte putin procesate. Cantitati mai mici si hrana de calitate. Musai o salata si o portie de fructe pe zi.
  • Miscare. Nu cred ca voi mai avea abonament la sala in viitorul apropiat. Dar de cand cu sarcina cred ca am facut per total mai mult sport decat inainte si voi continua cu plimbarile si cand vom avea bebelusa. Si dupa ce imi revin intr-o forma decenta ma voi intoarce si la programele lui Jillian Michaels, care mi se pare fantastica. Concluzia e ca nu voi cheltui bani pe abonament la sala si nici nu voi pierde timp la cine stie ce clase. Plimbari zilnice, alergare atunci cand voi putea, exercitii pe saltea in propria sufragerie. Vara drumetii si iarna ski, toamna si primavara alergari si squash. Da, o sa imi gasesc timp pentru toate. 🙂 Norocul meu e ca sunt oricum foarte dinamica si am multa energie.
  • Liniste sufleteasca. Asta este ongoing journey. Sunt absolut convinsa ca stresul este o cauza majora pentru imbolnaviri. Am mult de lucru ca sa invat ce inseamna compasiunea fata de sine si relaxarea. 🙂 Dar fac progrese. Trebuie doar sa ma intreb constant: de ce am eu nevoie in acest moment? Si sa imi ofer acel lucru. Si o doza marita de egoism si atentie pentru sine nu strica niciodata.
  • Citit mult si memorat. Da, eu cred ca mintea trebuie lucrata si memoria trebuie antrenata. O sa ma gandesc daca ma intorc la invatat poezii. 🙂 Alta varianta ar fi sa invat o limba noua. In orice caz, nu vreau sa ajung o baba depasita, sclerozata, care traieste doar din inertie.
  • Analize si investigatii. Sa spunem ca nu am traditie in a face investigatii in mod regulat. Dar asa cum am inteles de ceva vreme, e o chestiune de respect fata de sine si responsabilitate fata de ceilalti sa iti faci investigatii regulate: analize de sange, control ginecologic, mers la dentist, control dermatologic si orice altceva este nevoie. Si nu o sa mai aman niciodata sa am grija de sanatatea mea.

Ideea este ca pe termen lung, pic cu pic se face mare. De cele mai multe ori, nu ne imbolnavim/ingrasam/prostim de pe o zi pe alta. Asta inseamna si ca mentenanta se face zi de zi, in pasi mici. Iar eu vreau sa fiu o masinarie performanta si bine unsa cat mai mult timp. 🙂

Where Am I?

You are currently browsing the Personal development category at .