Wengen oder Plusquamperfekt

March 29, 2015 § Leave a comment

Orice intoarcere din vacanta e dulce-amara. Aveam nevoie de aceasta vacanta ca de aer… si norocul a fost ca Elvin s-a gandit la asta acum cateva luni. 🙂 Am fost la ski cateva zile, in inima Elvetiei, si m-am intors odihnita, relaxata si plina de energie.

Statiunea Wengen este situata in regiunea Berner Oberland, faimoasa atat pentru masivul Jungfrau, de care ne leaga niste amintiri foarte placute :), cat si pentru domeniul skiabil impresionant. Ne-am documentat din timp si am aflat ca pensiunea Edelweiss unde urma sa fim cazati era la 500m distanta de gara, intr-o panta, asa incat am luat la noi doar strictul necesar, caci echipamentul de ski e oricum destul de greu. Apropos de asta, ma amuz cand imi amintesc cat de nedumerita eram in primul an de ski cand vedeam cu cata naturalete merg schiorii cu bootsi, carandu-si in acelasi timp schiurile si betele. Mie mi se parea ca seaman cu niste extraterestri, unii a caror placere nu prea o intelegeam. Intre timp, totul mi se pare mult mai usor. 🙂

Pensiunea e foarte linistita, cu camere curate si primitoare. Am avut o camera cu terasa si privelistea ne-a taiat respiratia in fiecare dimineata: pensiune 2pensiune 3 pensiune 4 pensiune Gazdele au fost extraordinar de primitoare. Am optat sa servim cina in restaurantul pensiunii in fiecare seara si nu ne-a parut rau, caci meniul a constat din 4 feluri. Totul a fost delicios…

mancare 1 mancare 2 mancare 3

Dupa un mic-dejun consistent ne echipam pentru ski. Conditiile au fost excelente si fiind chiar inainte de Paste, statiunea nu era foarte aglomerata, asa ca de cele mai multe ori am avut partiile doar pentru noi. Vremea a fost… de toate felurile. Ceata extrema, asa incat coborand pe o partie rosie la final de zi nu mai vedeam nici la 10 metri in fata.Ninsoare din plin… Din fericire, nu ne-a fost deloc frig, chestie cu care nu ma impac deloc la ski.

ceata 2 ceata

Dar am avut si zile cu soare, cum a fost cea de ieri. Vremea a fost pur si simplu impecabila! Cer fara nici un nor, zapada perfecta, oameni veseli, barurile deschise. Ne-a fost atat de cald incat eu una am inteles ideea de ski in costum de baie. 🙂soare 2 soare 3 soare 4 soare 5 soare

Cand am obosit ne-am oprit la un après-ski pentru o bere, un carnat si chiar o siesta in sezlong, la soare…

bere sezlong

Dupa cateva ore eu imi simteam inevitabil muschii tari, infierbantati de la atata incordare si mai ales, obositi. Din fericire, magazinul Intersport a implementat un sistem inteligent, menit sa iti usureze viata: de la hotelul unde erai cazat primeai un fel de legitimatie care iti permitea  ca la finalul zilei sa iti depozitezi echipamentul de ski peste noapte la Intersport, unde aveai sa te echipezi a doua zi dimineata. Cine si-a carat skiurile si bootsii la final de zi intelege de ce e asta un sistem destept. 🙂

bootsi 2 bootsi 3 bootsi

Am incheiat sezonul de ski glorios ieri dupa-amiaza… dar inainte sa cedam de tot, ne-am propus sa mai facem o drumetie. Dupa o oprire scurta la pensiunea cu echiparea de rigoare, am luat trenul din Wengen si am coborat 20 minute mai tarziu… in plina iarna. Urma sa facem o drumetie de cam 45 de minute… dar oboseala, ninsoarea din ce in ce mai puternica, si peisajul oarecum apocaliptic aproape m-au facut sa renunt. Noroc ca am avut cu mine un spiridus care m-a incurajat tot timpul pana am ajuns la Kleine Scheidegg… unde ne-am tras sufletul si… unele lucruri trebuie sa ramana numai acolo. 🙂 Cert este ca ne-am promis sa ne intoarcem in acest loc din 10 in 10 ani. 🙂

Dupa un vin fiert si mai multe pahare de must, am luat trenul inapoi spre Wengen. Am dormit neintorsi…

iarna 2 iarna 3 tren 2 tren 3 tren

Cam asta a fost vacanta noastra la Wengen: mixul perfect dintre sport, aer curat, confort dar si efort, privelisti care sa iti umple sufletul de fericire, mancare delicioasa si… un film intreg de amintiri!

What I’m good at

March 22, 2015 § Leave a comment

Today marks the end of a very ‘low mood’ week. I have been feeling pretty lethargic, tired and demotivated to do… anything. This kind of behavior is quite strange as I almost always find something that catches my fancy. This week I even struggled with getting out of bed… that’s how bad it was. I have made poor choices in terms of food and activities – I chose to do things that will not necessarily advance my goals. During this time I have carefully observed myself – what I was doing and what emotions I was triggering. I still think it is just a matter of time until I get out of this rut, which I attribute to changing seasons and lack of sunlight. Since I am normally full of beans, always on the go and constantly on the look-out for something, this vegetative state was quite a shocker – but I decided to actually enjoy it.

Until tonight. We decided to play squash and went to the court relatively late. Again, my food intake was not stellar today so I was not expecting to feel great. But what happened on that field blew me away.  By the end of the game I really did not want to go home. I felt such a strong fire within me and was loving hitting that ball hard! I could feel how coordinated my body was and what amazing things it was doing. I can play squash; I can be good at this! Heck, I could be great at this if I persist long enough. I love this sport because it’s so active, quick, smart and strategic. And above everything, so much fun!

So, cheers to always discovering something new about yourself. This week I discovered I can be lazy and okay about it (1) and that I can be great at sports (2). Wahooo! 😀

dimineti

March 17, 2015 § Leave a comment

presimteam ca in dimineata asta o sa mi se inece corabiile, si asa a fost. cand a sunat alarma de dimineata, in stomacul meu isi facusera loc vreo 10,000 de gandacei si pestisori al naibii de durerosi. m-am ridicat dintre asternuturi zgribulita si dupa cateva minute in bucatarie, am decis ca patul cald si bun este o destinatie mult mai fericita pentru mine. iubitul a plecat voios spre partia de ski si eu m-am strecurat intre perne incercand cu greu sa nu adorm pe ritmurile apei clocotite din bucatarie, care avea sa devina cafea.

si asa mi-am petrecut eu 20 de minute in dimineata asta, sorbind incet dintr-o cafea cu lapte miraculoasa, citind aiurea pe net in penumbra racorii de la 7 dimineata. si a fost mult mai bine decat sa alerg spre birou cu greata in gat si cu starea de rau atarnata de mine ca un ciuline.

sper doar ca vor exista si dimineti active, in care voi simti nevoia sa ma duc la alergat prin padure, in care voi fi plina de energie, de motivatie si entuziasm si voi zbura la propriu.

deocamdata, am multumit pentru posibilitatea unei dimineti in ritmul meu lenes si bolnav.

a inceput

March 16, 2015 § Leave a comment

starea de rau. aceea in care cad la pat, rapusa de oboseala. creierul meu nu mai e in stare sa proceseze mare lucru. din pacate, ma aflu inca la job unde trebuie sa si prestez.

dar notez aici niste chestii pe care le-as face, daca as avea libertate absoluta:

– mi-as cumpara urmatoare carti: Night Train to Lisbon, orice de J. Eugenides, orice de I. McEwan, cateva carti de D. du Maurier, si niste romance ieftin si usor de consumat.

– as mirosi esenta de portocale. asta simt eu ca mi-ar face bine acum.

– as sta cu ochii larg deschisi spre tavan si cu capul infundat intre perne si intre cele doua urechi ale mele nu ar mai fi nimic.

– as manca un ecler, apoi as bea un pahar cu apa minerala si as dormi un somn foarte lung.

Flux si reflux

March 16, 2015 § Leave a comment

Oscilez zilele astea intre doua stari: una in care incerc sa dau un sens pozitiv actiunilor pe care le intreprind si alta in care totul pare lipsit de insemnatate si nici eu n-am mare chef sa inventez una. In prima stare sunt plina de entuziasm, fac si dreg. Imi place sa-mi fac planuri, sa rezolv probleme, sa ma intalnesc cu prietenele, sa fac mancare, sa fac sport si in general, ma simt bine. La serviciu sunt plina de avant, o bomba de energie – ce sa mai, e o placere sa lucrezi cu mine. Sunt spirituala, fac glume, port tocuri, pe strada las in urma mea capete intoarse.

In a doua stare, sunt in plina letargie. Mai mult decat atat, sunt epuizata emotional, stoarsa de cam orice farama de empatie sau interes. Nu ma intereseaza sa gatesc, aproape nu ma intereseaza nici sa mananc. Sportul e o chestie chinuitoare. N-am chef sa ma imbrac, si de ce nu putem merge la serviciu in pijama si papuci? Seara, la culcare, dau play unui film morbid la mine in cap. Si ce e mai rau, e ca nimic nu mai are sens. Nici o actiune nu este justificata. Mi-e lehamite sa traiesc si egal daca lumea se sfarseste atunci. Spun numai platitudini si afisez un zambet trist. Am impresia ca toata lumina mi-a fugit din ochi si ca viata e o farsa.

Eh, si acum sa imi spuna mie cineva cum sa traiesti intre astea doua stari, intre tornada si seceta.

Lucruri marunte si lucruri importante

March 10, 2015 § Leave a comment

Lucruri marunte. Esti suparat ca te-au dat afara. Ca nu ai strans 5680000 de euro in x luni, asa cum iti promisesesi. Ca nu aluneci la vale pe skiuri ca o profesionista. Ca nu ti-a spus ‘te iubesc’ azi dimineata cand a plecat. Ca unchiul de la Medgidia s-a instrainat de tine. Ca seful te-a certat, copilul lasa camera intr-o dezordine fenomenala si nici tu nu mai arati ca la 25 de ani. Ca ai un rid in plus fata de ieri. Ca sotia ta parca nu mai e asa dornica sa aveti momente de intimitate. Ca nu ai si tu ultimul model de BMW.

 

Lucruri importante. Sa fiti sanatosi – tu si ai tai. O viata cat mai lipsita de suferinte fizice este vitala. Daca imi doresc ceva – e sa fiu zdravana, intreaga si functionala cat mai mult timp si sa alunec lin si firesc in nefiinta, atunci cand imi voi fi incheiat socotelile pe aici. Si imi doresc sa accept cu demnitate trecerea celor pe care ii iubesc, si a caror suferinta ma doare. Familia mea e importanta; viitorul sot si copiii nostri nenascuti. E important sa nu irosesc nici o zi si ceea ce fac, sa stiu ca e important si bine facut. E important sa daruiesc dragoste si sa fac gesturi de bunatate. Sa nu ranesc, sa nu fac rau cu buna stiinta. Sa nu rad de suferinta altora. E important sa cred in acel ceva ce da sens tuturor celorlalte lucruri.

The tingling

March 2, 2015 § Leave a comment

I wanted to cover myself with dust and I did. It was perfect.

I wanted to lay in abandon for years, my heart sitting at the door of the bedroom. I did and it was perfect.

I wanted to keep my mind in the cusp of my hands, and examine it without understanding whose mind it was. I did and it was perfect.

I wanted to swear, to judge, to be fierce, to shine, to win. I did and it was perfect.

Then I lost and I hurt and I crumbled. And it was perfect.

Until one day. I had exhausted my reservoir for tears for another ten years. I had patches on my vocal chords from so much hysterical screaming. I did not know. But I wanted to know. So I just did. I rose above and I saw. I understood and through me the whole world understood. I was transformed and transformed the world. Before my eyes I could see everything, and myself. A web of everything, flowing and eternal and perfect in immaculate sunshine. My lungs hurt from breathing such crisp air. It was neither dawn, nor dusk and the world was this painfully beautiful place. I had no urges, no wants, no desires, no goals. I was not myself. No questions, no answers , only perfectly round wholesomeness. Everything happened at once but I knew this was but a game. I felt washed over with the sunlight and was basking in this complete-ness. I did not want to cry but I was swaying from side to side, like a baby cradled in his mother’s arms.

And it was perfect.

 

Where Am I?

You are currently viewing the archives for March, 2015 at .