Ganduri de vineri (3)

January 29, 2016 § Leave a comment

A inceput furtunos, aglomerat, cu nopti nedormite si muncite, si se termina oarecum mai linistit.

De luni pana miercuri o calatorie in interes de serviciu la Zurich, presarata cu cine cu prietenii, pranzuri cu diferiti parteneri, multe planuri si executia unor lucruri care mi-au dat batai de cap. Somn foarte putin. Intr-un final, am scos-o la capat. Dupa zeci de permutari pentru a fixa probe pentru rochia de mireasa, planuri date peste cap si fundaturi, am gasit o solutie mult mai simpla si la indemana. La fel si pentru celelalte chestiuni organizatorice legate de nunta. Am reusit sa gasim un echilibru.

Unele lucruri s-au terminat firesc saptamana asta, si tind sa cred ca lasa loc pentru ceva mult mai bun, plus ca am invatat multe lectii valoroase din aceasta experienta.

Concluzia? Castiga acela care nu are asteptari, care se detaseaza putin de orice presiune externa. Cand te relaxezi, optiunile devin mai clare si solutiile optime apar. Uneori e OK sa lasi valurile sa se topeasca in mare decat sa lupti cu fiecare dintre el pe viata si pe moarte. Poate vei castiga, dar intr-un final te va dobori tocmai spuma din urma valului…

Sfarsitul de saptamana nu arata mai roz, ma pregatesc pentru o plecare intr-o tara exotica :), tot in interes de serviciu. Traiesc intre bagaje, pachete, carti si notite. Poate reusesc sa incropesc un orez cu lapte, o ciorba simpla de legume si o tocanita rapida, sa o las celeilalte jumatati de pat. 🙂

 

 

 

Advertisements

Playing it safe

January 22, 2016 § 4 Comments

apus

Not going skiing because well.. you’re not really good at it. And you need to do shopping, bake a brownie, go for a run. But mainly because you think you don’t really look good on that slope.

Not asking for something (anything) because you are positive you ain’t gonna get it. A salary raise. Or a job. Or a night off.

Not going to an interview or a date or simply to brunch with a friend. Because you think you’re not pretty enough. Thin enough. Competent enough. Interesting enough. You are just not enough.

Not daring to take the damn driving lessons because you’re afraid you will kill someone or suck at driving. Well, guess what, you not even trieing sucks big time (how’s that for added guilt?).

Telling lies because the truth is too uncomfortable.

Dreaming small and achieving even smaller. Staying put and comfortable in your own little artificial bubble and thinking no one can see you’re hiding out.

Being silent because you talking can make people uncomfortable.

Being nice. Accommodating. Smiling and helpful and hopeful and kind. Happy go lucky against your better judgement.

Shame. Guilt. Fear. Can you say that again?

Actually being your biggest, worst, most dreadful judge.

So what are you missing out on?

Ganduri de vineri (2)

January 22, 2016 § 1 Comment

Saptamana asta a trecut pe nesimtite, ceea ce intr-un fel ma bucura. Am facut progrese destul de semnificative in privinta organizarii nuntii, dar din punct de vedere al vitalitatii am fost categoric pe minus. Simt ca am fost foarte imprastiata si mi-a fost foarte greu sa ma concentrez la serviciu si sa duc la bun sfarsit anumite sarcini (iar asta mi-a apasat un buton numit ‘anxietate’).

Nu am inceput trainingul pentru half marathon, ceea ce ma cam sperie (iar perspectiva urmatoarelor saptamani care vor fi foarte aglomerate nu e nici ea prea imbucuratoare). Pe de alta parte, m-am adancit destul de mult in Dancing with Shame a lui Harriet Lerner. Ma intreb daca chiar voi putea tine un jurnal al cartilor pe care le citesc, nu de alta dar tin minte destul de putin din cartile pe care le parcurg si care nu m-au lovit in plex, dar care altminteri au fost foarte utile.

Din punct de vedere al alimentatiei a fost destul de OK, am reusit sa ne organizam cat de cat. Casa arata si ea onorabil desi se poate oricand mai bine. Am facut si niste cumparaturi de cadouri de la reduceri, insa nu am terminat acest capitol.

Cumva saptamana asta a fost una a adancirii in sine si mult mai putin a unei productivitati masurabile. Am reluat legatura cu oameni din trecutul meu, iar procesul asta e destul de incarcat afectiv.

In week-end as vrea sa fac un maraton: sa termin ce am de terminat la serviciu, sa alerg, sa merg la schi, sa fac ceva de mancare. Mai trebuie sa mergem sa discutam detaliile cu preotul si sa fac un mic ‘at home spa’. As vrea si sa incep sa scriu despre vacanta noastra in Noua Zeelanda. Probabil daca m-as trezi la 5am as reusi sa fac toate astea, dar…

In concluzie, o saptamana imprastiata si oarecum trista. Si o imagine care ar putea sa o defineasca:

Glenorchy, Noua Zeelanda

Glenorchy, Noua Zeelanda

 

La voi cum a fost saptamana asta?

 

Cum sa economisesti cumparand cadouri de la reduceri

January 20, 2016 § 5 Comments

 

Astazi apele s-au calmat asa ca putem povesti despre un subiect mundan, dar care mie imi face placere :), anume cum putem economisi cumparand cadourile de Craciun cu… 11 luni inainte.

Da, ati citit bine, eu cumpar unele cadouri de Craciun inca din Ianuarie. Poate ca acele cadouri vor fi daruite inainte de Craciun, sau poate ca nu, cert este ca eu am stocul pregatit pentru orice situatie.

Poate va intrebati de ce ai vrea sa faci asa ceva. Stiti vorba cu sa-ti faci vara sanie si iarna caruta, da? Despre asta vorbim si in acest caz. Despre a anticipa si despre a-ti face viata mai usoara.

Cum stii daca chestia asta este pentru tine? Daca urasti aglomeratia, stresul, daca nu faci intotdeauna cele mai bune alegeri cand esti presat, sau pur si simplu daca vrei sa economisesti – ei bine, atunci ar trebui sa iei in considerare optiunea de a merge la cumparaturi de cadouri cu mult timp inainte.

Concret, cum procedam? Pe scurt, strategic. Ne folosim de lunile ianuarie-februarie pentru a crea sau reface un stoc de cadouri. Eu una ma plimb prin magazinele care imi plac, dar nu le ocolesc nici pe cele in care intru foarte rar (pentru ca nu se stie niciodata de unde sare iepurele). Ca si in alte situatii, am o lista (pe hartie sau mentala) cu ceea ce isi doresc cei dragi si vanez acele produse. De multe ori, ceea ce avea un pret intangibil in decembrie este acum la un pret rezonabil sau chiar un chilipir.Pentru mine este important sa limitez aceste sesiuni de shopping, pentru ca ma oboseste sa merg ore in sir prin magazine. Insa de multe ori, ma las purtata de inspiratie si chiar imi permit sa visez putin.

Cardourile-cadou sunt o mina de aur. Primesc destul de multe carduri-cadou (sau vouchere) in fiecare an, si le pastrez mereu pentru a le folosi strategic in perioada reducerilor. In felul acesta cresc valoarea initiala a cardului. Un card-cadou e pentru mine asul din maneca…

card

Oare chiar e posibil sa visezi la cumparaturi? Raspunsul este da, atunci cand nu esti stresat de deadline-uri (vine onomastica persoanei dragi peste tine, sau Craciunul, sau Pastele, si tu nu ai pregatit nimic) sau cand dispui de o suma frumusica de bani. Imi place si gandul ca pot sa fac imposibilul posibil, ca pot sa daruiesc o surpriza neasteptata, dar mai ales, imi place sa fac ceva atunci cand putini se mai gandesc la asta. Ianuarie nu e o luna asociata cu cumparatul de cadouri, ci cu cumparatul in nestire pentru… nu se stie pentru cine sau ce. Imi place ideea de a alege deliberat, cu cap, insa si cu un strop de visare. Dar recunosc, vizitele mele prin magazine sunt vizite-fulger – nu sunt o shopaholica.

Ce cumpar? Pe scurt: ce stiu ca le trebuie sau le-ar placea persoanelor dragi. Uneori am in minte obiecte concrete. De cele mai multe ori refac stocul de cosmetice, care sunt intotdeauna un cadou apreciat si sunt mai mereu reduse in aceasta perioada. Sau cumpar produse valoroase, fara un destinatar précis – o esarfa sau un sal, o curea speciala, o bijuterie, un ruj mai scump. Un fel de ‘sacul lui Mos Craciun’ din care voi scoate pe masura ce am nevoie. Dar atentie! ma concentrez exclusiv pe rafturile cu reduceri si nu ma las tentata de nimic altceva.

Si apoi? Micile cadouri vor ajunge in pungute pe care scriu numele persoanei care urmeaza sa le primeasca. Stiu, suna aproape a obsessive compulsive disorder, dar pe mine ma ajuta mult ordinea asta. In felul asta, stiu unde sunt descoperita i.e. pentru cine nu am pregatit nimic. Apoi pun toate pungutele intr-un spatiu pe care il voi revizita cu drag de multe ori in urmatoarele saptamani si luni.

Un gand de final: Nu trebuie sa asteptam Craciunul, Pastele sau alte sarbatori ca sa oferim un cadou cuiva drag. Uneori e frumos sa oferi fara motiv. Dar gandul ca am cumparat cu cap, ca suntem pregatiti, ca totul e in ordine ne permite sa ne ocupam si de altceva. Si ce facem cu banii economisiti? Ii reinvestim, desigur. 🙂

What’s possible from here?

January 19, 2016 § Leave a comment

These days I feel like I’m on an emotional rollercoaster. More than anything, I feel extremely tired, somewhat absent and pretty anguished. I keep telling myself nothing is forever, and therefore this too shall pass and there will be better days. Until then I think I will try some liquid magnesium (I’ll describe the wonderful effects of liquid magnesium some other time) and walking through snow a lot.

And still… one of the questions that bugs me is: what in the world am I really doing here? Is there anything I’m missing? Am I doing the right thing or shoul I push the acceleration? Or perhaps slow down? In a way I feel like I need some reassurance or but by now I’ve learned that any external validation is false and unreliable and that my heart is the only one who truly discerns. My heart has never tricked me so far. Some of the questions I’m asking myself at the moment:

  • what’s possible when I focus on the big picture?
  • what becomes possible when fear of failure is not an option?
  • what do I need more of? less of? what do I need to get rid of?

There is no cure forever and for all, just like there are no implacable situations. There’s only working on yourself over and over and over again, working with what you have and meeting yourself where you are, one thing at a time.

 

Ganduri de vineri (1)

January 15, 2016 § 6 Comments

lumanare

E ora 5 dimineata si am deschis ochii de la 4.30am. Am aprins o lumanare, cafeaua e langa mine si sunt gata sa plonjez in activitatile zilei. Cum s-a intamplat minunea? Ei bine, am adormit fara drept de apel la ora 20.30. Jetlag, you are such a beast! 🙂

Ma gandeam sa incep un nou obicei: sa dedic diminetile de vineri unei retrospective a saptamanii si unui mic planning pentru week-end.

Ar suna cam asa: saptamana 11 Ianuarie a fost una plina de confuzie caci luni ne-am luat zborul din Noua Zeelanda si dupa vreo 33 de ore petrecute in avioane si navigand fusuri orare diferite, am ajuns acasa. A doua zi am intrat direct in paine si nu a fost usor – nu doar ajustarea la frig, lumina inexistenta, dar si la viata asa cum e ea (adica fara vacanta). Eu zic ca ne-am descurcat onorabil. Surpriza cea mai placuta a fost ca ne-au asteptat la aeroport prietenii nostri, care ne-au ‘depus’ rapid acasa cu toate bagajele noastre. A doua surpriza a fost ca a noastra casuta era extrem de curata – si cu ocazia asta ma felicit pentru incapatanarea de a face curatenie de fiecare data cand plec intr-un voiaj mai lung.

Unicul lucru bun la jetlag este ca ma obliga sa merg la culcare mult mai devreme si sa ma trezesc mult mai devreme decat in mod normal – mi-as dori foarte mult sa pastrez acest obicei in 2016.

Week-endul acesta sunt la un curs de dimineata pana seara si nu am nici o asteptare referitor la programul meu. Nu stiu daca voi reusi sa gatesc ceva seara – cred ca vom merge in continuare pe supravietuire, desi ca sa fiu sincera, pe frigul asta mi-as dori o supa sau ciorba calda. Sper ca pana saptamana viitoare sa fiu in forma excelenta si sa incep sa atac lista de to-do, pentru ca am niste obiective destul de mari.

Pe la voi cum e?

On being competitive

January 14, 2016 § Leave a comment

I pressed play on this song and started writing.

I’ve been listening to this song for some 7 years now. It came my way as a recommendation from a dear friend, who to this day still refers me to it. Wear sunscreen is the kind of song you listen to during important moments, when you feel down or overjoyed, when nothing or everything makes sense. But one line in particular always spoke to me.

‘Sometimes you’re ahead, sometimes you’re behind. The race is long, but in the end it’s only with yourself.’

If you asked me to introduce myself using three words, one of them would definitely be ‘competitive’. I grew up thinking competition was in my blood and it most definitely propelled me towards where I am today. To win at something, you must work hard, have a strategy behind everything you do, be resilient in front of challenges and have lots of grit – I could have stamped this phrase on my forehead I believed so much in it.

But at some point during the game, reality starts to bite. Envy might stinge you and your ego will get bruised as a result. Always being in competition is exhausting. Ironically, wanting to be the best at everything, all the time, against everyone is a losing game. I’m not even saying you should choose your battles carefully (although you should), what I’m saying is that in fact, we are always only competing against ourselves.

Here’s why: most of the time you will always be ahead of someone and behind someone. Competition is always relative. You are never THE champion, because while you’re busy being splashed with champagne, another better champion is winning you by a split second. In other words, being the best at something is relative. It’s devoid of meaning and very much attached to the matters of the ego.

When you detach yourself from the idea of being the smartest, the most beautiful, having the leanest body and the best taste in fashion, the most money and best math skills… all of it becomes a good joke. But suffering because you are not the smartest, most beautiful etc. – this suffering also disappears the moment you let go. All is left is a blank page where you can write your own version of history.

So let’s stop looking at what other people do and craft our own slope. And also? in reality no one cares what you do, everyone is concerned about themselves anyway, so don’t worry about coming across as the funniest, brightest, sexiest person in the room because no one really cares about you – all people think about is how THEY come across.

In the end, it’s not you vs. society, it’s you vs. you – and I will talk about this beautiful game some other day.

 

Where Am I?

You are currently viewing the archives for January, 2016 at .