Mic-dejun sanatos si delicios in 5 minute

May 30, 2016 § 2 Comments

Asa cum am mai spus cu alta ocazie, efectul alimentatiei asupra organismului este observabil imediat. Intr-un fel ma simt atunci cand mananc un croissant si cu totul altfel cand ma delectez cu o tartina cu paine integrala, somon afumat si avocado.

In ultima vreme m-am intors la budincile de chia, pe care le adoram pe vremea cand locuiam la Londra. Problema e ca improvizam mereu si nu nimeream niciodata consistenta potrivita. Ei bine, m-am documentat pe diverse site-uri si am rezolvat problema.

chia 2

Iata cum fac eu:

  • 100g iaurt grecesc – cam jumatate de borcanel
  • o jumatate de banana
  • 1 lingurita seminte de vanilie – nu sariti peste asta!
  • 2-3 linguri de chia
  • un pic de apa

Pisez bine banana cu o furculita, o amestec cu iaurtul, semintele de chia si semintele de vanilie si o las cam 5 minute. Apoi amestec din nou si adaug suficienta apa cat sa o obtin o compozitie cremoasa. Gustul este absolut minunat, mai ales datorita combinatiei dintre banana si semintele de vanilie. Pregatesc acest mic-dejun de cu seara si il las pe masa la temperatura camerei pentru ca nu imi plac amintele reci, direct de la frigider.

Avantajele acestei budinci de chia?

  • este sanatoasa si satioasa – fibre, magneziu si potasiu din semintele de chia si banana
  • proteine de calitate din iaurtul grecesc; unde mai pui ca iaurtul este racoritor si faciliteaza si digestia
  • gustul minunat si exotic al semintelor de vanilie
  • e un mic-dejun usor de preparat, usor de mancat si portabil (l-as putea lua intr-un borcanel de plastic pe care ulterior sa il arunc atunci cand calatoresc cu trenul)
  • poate fi preparat cam oriunde atat timp cat ai ingredientele la tine
  • este foarte satios

Ei, v-am convins sa incercati budinca de chia? 🙂

chia 1

De la 0% la 100%

May 26, 2016 § 2 Comments

Uneori, cateva zile pe luna sunt complet demobilizata. Am zero energie pentru orice, zero pofta de viata, si ma copleseste o stare de rau care ma sperie. Acelea sunt si zilele in care as dormi non-stop si creierul imi functioneaza doar pentru o banala lectura. De fapt, simt nevoia de zahar pentru orice pas pe care il fac. Si nu doar de zahar. 🙂

Am invatat sa iau aceste zile (doua-trei) ca atare si sa imi ascult corpul. Daca nu merg la somn la ora potrivita, a doua zi voi plati scump. Imi tolerez cat pot derapajele alimentare, inteleg ca nu am chef sa fac nici doi pasi pana in parcul din colt, darmite sa ma zbantui pe ritmurile nebune ale prietenei mele virtuale Jillian… Si ca nimic nu ajuta. Nici macar magneziul, litri de apa sau o doza dubla de cafea.

Dar toate trec si vin zile in care incep sa execut taskuri cu constiinciozitate si fac ceea ce aman timp de zile si saptamani la rand. Imi planuiesc cu grija alimentatia si fac sport. De exemplu, azi am mancat falafel la cuptor, salata de morcovi cu usturoi si peste la cuptor si urmeaza ca in seara asta sa mergem la squash (sau ‘arena leilor’, asa cum ii spune cineva :))).

Dar ma simt bine mai ales psihic. Am energie, entuziasm, speranta, pofta de viata si de lucru, credinta ca le pot duce pe toate la sfarsit. Vad luminita de la capatul tunelului.

verde 1

Asta vreau sa spun – uneori ceea ce ni se intampla ne bulverseaza grozav, piesele de puzzle sunt amestecate si nu se potrivesc nicicum. Senzatia de oboseala sau disperare sau neputinta pune stapanire pe noi. Dar cand pare ca nimic nu mai e de facut, tot ce trebuie e sa… lasi sa treaca. Daca am invatat ceva in toti anii astia este ca nimic nu dureaza la nesfarsit – nici lucrurile bune, si nici cele rele. 🙂 Rabdarea si speranta, capacitatea de a-ti pastra capul pe umeri chiar si atunci cand uraganul te zapaceste este ceea ce face diferenta intre supravietuitori si… ceilalti.

In ultima vreme…

May 25, 2016 § 2 Comments

..Nu e nici foarte rau si nici foarte bine. E foarte frig. Noaptea dorm cu sosete si cu un halat flausat, spre disperarea lui E. care are impresia ca s-a ‘bagat in pat cu ursoaica’. Serios, e foarte frig si azi-dimineata desi am plecat incotosmanata, ca pentru sfarsitul lui Mai asa, tot am dardait. Consecinta e ca acum ma doare in gat si am febra.

Zilele astea prea multe merg prost si prea putine merg bine. La slujba e OK, macar acolo, cat de cat liniste. Nunta ne da batai de cap majore – mai précis cununia civila. Relatiile cu administratia elvetiana se dovedesc a fi un cosmar, ceva mai presus de imaginatie, si asta ne consuma.

Lista cu to do-uri nebifate devine necuprinzatoare. Si colac peste pupaza, m-a lovit o sfanta oboseala – m-as culca la 22.30 si as dormi neintoarsa pana la 8. O sfarseala ingrozitoare care imi dicteaza sa ma intind imediat si sa inchid ochii. Ce conteaza ca ma loveste si in timpul orelor de munca, si mai ales cand fac ceva unde trebuie sa fiu prezenta 100%?

Alta chestie e ca de vreo doua zile a inceput sa ma doara si piciorul stang, cand incerc sa alerg schiopatez mai ceva ca faimosul Catelus schiop :)) Deci cardio my ass.

Nu mai dau vina pe Mercur retrograd, pe ghinion sau blesteme, cred ca e pur si simplu o perioada aiurea in care suntem fortati sa stoarcem ultimele rezerve de umor (noi doi fiind eminamente niste oameni hiper seriosi, dar…). Ma gandesc ca se poate si mai rau. Si ca va fi foarte bine. Ma si vad pe 3 August, in racoarea serii pe propriul balcon (am zis racoare, da? sa nu aud de canicula) sorbind un Aperol spritz si uitandu-ma in zare…

Pana atunci, ce sa fie? O brownie umeda? Un cremsnit cu spuma de capsune? Sau poate un cheesecake cu caramel sarat si alune? Caci da, uneori chiar imi vine sa ma balacesc intr-o balta de zahar…

Cine naiba zicea ca e usor sa te mariti? Ahh, cred ca aceeasi persoana care zicea ca e usor sa faci un copil (da’ vezi tu dupa aia!), nu? Well, in ziua de azi invatatura old-school e ca nuca-n perete. Dar eu insist ca Universul ma iubeste si ma incapatanez sa vad semnele simpatiei lui peste tot… ca de exemplu, in cafeaua de ieri la 6.30am. 🙂

cafea

Pentru viitor

May 18, 2016 § 3 Comments

Imi doresc o viata simpla. O casa in care sa incapem confortbil cu totii si fiecare sa aiba un spatiu suficient, o gradina cu multe legume si pomi fructiferi, o alta gradina cu iarba grasa si liliac, magnolie si iasomie si ronduri de flori. Imi doresc ca dimineata sa imi pot bea cafeaua pe bancuta din afara casei, ascultand ciripitul pasarilor si umplandu-mi plamanii cu cel mai curat aer. Imi doresc ca de fiecare data cand imi ridic privirea catre cer, el sa fie acolo, brazdat de nori. Imi doresc sa pot face plimbari prin padure, sa alerg in nestire, sa cuprind tot verdele muntilor cu verdele ochilor mei.

Sa coc paine pentru familia mea, sa adun ouale de la gainusele noastre cu care sa fac cele mai delicioase omlete si placinte, sa mancam sanatos, simplu, gustos. Sa avem in camara doar cat ne trebuie: cateva borcane de compot, gem si dulceata, niste conserve si muraturi, legume bune din gradina noastra, vinuri alese.

Sa schimb in unele seri hainele de casa pe haine de gala, sa imi pun perle la gat si pantofi cu toc si sa plecam in oras, lasand in urma o gospodarie bine pusa la punct, dar in care viata clocoteste zi dupa zi.

Ciudat cum simt in mine amestecul asta de simplu cu sofisticat.

Imi doresc sa fiu fericita, sanatoasa, fara griji. Sa fiu tanara si agera pana voi inchide ochii, sa imi pastrez vitalitatea si puterea in tesuturi si oase cat mai mult timp.

Imi doresc sa imi pot iubi sincer si cu pasiune barbatul pana la sfarsitul vietii si sa ne crestem copiii frumos.

Sunt o femeie simpla cu idei complicate si sutien de dantela pe sub camasa de panza topita.

Ce-am facut de cand am disparut

May 17, 2016 § 1 Comment

Imediat se face o luna de cand nu am mai aparut pe blog. De trait, am trait, si chiar intens. Sa vedem:

  • Am sarbatorit 12 ani de cand suntem impreuna. E greu de crezut, dar s-a ajuns aici. 🙂 🙂 Am marcat momentul cu o cina la Palace du Menthon , o bijuterie pe malul lacului Annecy. Ne-au placut la nebunie locatia, atmosfera, mancarea… compania. 🙂 Ne-am hotarat sa aniversarm ziua noastra in fiecare an la alt castel, ca doar Elvetia si Franta sunt pline de asa ceva. A fost o ocazie buna pentru noi sa rememoram tot felul de momente importante si sa ne punem dorinte…

castel

vin

  • Am inceput sa iau magneziu – cel pe care il iau eu e sub forma de fiole. Am simtit efectele dupa nici doua zile – un tonus mult mai bun, senzatie de mobilitate crescuta, energie sporita, digestie imbunatatita. Simt ca multe dintre starile mele proaste se datoreaza unei deficiente de magneziu, asa ca voi continua sa desfac fiola dupa fiola…
  • Mi-a fost furat laptopul. That’s right, eram in trenul dinspre Zurich spre Geneva si cand sa cobor, am realizat dezastrul. Din fericire, am primit un alt laptop aproape imediat, dar chestiunea asta a lasat urme adanci in mine. Pur si simplu nu o sa mai adorm niciodata in tren si voi fi mult, mult mai vigilenta.
  • Am mai fost la doua probe la rochia de mireasa – ma bucur ca sunt persoana care sunt, adica una care nu intra in fibrilatii cand aude de subiectul asta. In acest moment rochia nu este ce imi doresc, dar eu sper ca pana la momentul T o sa devina.
  • Mi-am cautat sandale pentru nunta. Cu viitorul socru la mall – asa ceva nu credeam ca am sa traiesc vreodata, dar iata ca s-a inventat si barbatul care nu doar ca are mai multa rabdare decat mine in magazine, dar are energia si entuziasmul unei fashioniste in toata regula. Mi-a atras atentia perechea de mai jos, sunt de la Musette si erau destul de comozi. Desigur ca nu i-am cumparat pe acestia, perechea aleasa de mine e si mai si. 🙂

musette

  • Am dat o tura si pe la Annecy, tot in cautare de sandale. Ca de fiecare data, mi-a placut la nebunie energia orasului, freamatul lui plin de caldura. Ne-am oprit si de data asta la o galette, la terasa noastra favorita. 🙂

annecy

  • Am ajuns intr-o drumetie. Bine, drumetie e mult spus, caci nu am urcat deloc. A fost o plimbare minunata prin padure, pe platoul de la Sixt Fer au Cheval. Zona e minunata, si in luna Mai cand zapada se topeste se formeaza niste cascade spectaculoase. Pe langa cascade, am gasit si leurda 🙂 si am profitat sa pun din nou la congelator un baton.

sixt

  • A trecut Pastele – a fost unul ploios, dar minunat pentru ca l-am petrecut alaturi de nasii nostri. Invitatii aveau un umor spumos, atmosfera a fost foarte relaxanta si uite-asa am petrecut vreo 8 ore, printre pahare de vin, farfurii cu salata de boeuf si felii de cozonac. Contributia noastra a fost o tava de baklava (mi-nu-na-ta) si un platou de pateuri cu branza si chimen – pateurile astea o sa ma faca faimoasa.

praji

  • Am ajuns la bunici – dincolo de tristetea batranetii lor, gradina a ramas aceeasi – acelasi parfum incredibil, verdele ametitor, si toate randuite cu grija de bunicul meu cu forte de zmeu.

cer garla

That’s a wrap folks! 🙂 O sa incerc sa fiu mai prezenta pe aici, dar nu promit nimic.

Si voi, ce-ati mai facut? 🙂

Where Am I?

You are currently viewing the archives for May, 2016 at .