Viata de zi cu zi in Japonia (1)

November 25, 2016 § 1 Comment

Dimineata vezi mereu o armata de barbati imbracati fara exceptie in costume negre, camasa alba si cravata neagra. Se grabesc spre birouri si nu se uita nici la stanga, nici la dreapta. Femeile sunt atat de feminine, in rochii sau fuste, cu pantofi delicati, mereu imbracate intr-un pardesiu bej sau negru si uneori accesorizate cu cate o esarfa sau un sal. Si sunt atat de ingrijiti si curati, ca ti-e mai mare dragul sa ii privesti.

Multi, foarte multi oameni sunt imbracati in costumul traditional, cu kimono. La inceput, am privit lung si muta de admiratie. Femeile sunt atat de frumoase cu kimonourile lor! Pentru ciorapii albi si acele sandale ca niste slapi, purtate chiar si in toiul iernii inca nu am gasit explicatie. 🙂

papuci

Pe strada nu se fumeaza asa, la intamplare. Oamenii care vor sa fumeze se opresc langa vreun magazin sau chiosc ca sa isi satisfaca viciul. Biciclistii se amesteca cu pietonii intr-o dezordine fara reguli si totusi nu am fost martori la nici un accident. Iar masinile sunt toate spotless, nu cred ca am vazut vreuna zgariata sau murdara. De altfel, soferii de taxi poarta adesea manusi albe si iti deschid si inchid usa, indiferent cine ai fi.:)

pe-strada

Copiii sunt incredibil de dulci cu ochii lor negri si obrajii bucalati. Sunt atat de cuminti si linistiti! Si ma intreb cum ii educa japonezii acasa, caci tantrumuri nu am vazut deloc in cele doua saptamani cat am stat acolo. Dimpotriva, am remarcat cu stupoare ca merg singurei spre si de la scoala, traverseaza singuri si in ordine… Am vazut grupuri de scolari care nu aveau mai mult de 5 ani plimbandu-se nestingheriti prin Tokyo in uniformele lor atat de simpatice.

Cat despre ordinea si disciplina care domnesc peste tot, as putea vorbi mult si bine… Primul lucru care ne-a frapat inca de la aeroport a fost ca exista oameni care spala cu responsabilitate chiar si pe sub bancile de asteptare. Apoi, la metrou erau alti angajati care frecau rosturile dintre bucatile mici de gresie, foloseau o periuta minuscula si curatau fiecare suprafata. Si cred ca am mai spus ca la fiecare cumparatura alimentara (chit ca e un simplu pateu la cofetarie) primesti un servetel umed. Cum sa spun… ti-e mai mare dragul sa intretii si tu curatenia!

Peste tot, oamenii se aseaza frumos la coada, nimeni nu imbranceste pe nimeni, fiecare isi asteapta randul. Chestia asta mi s-a parut atat de civilizata si linistitoare. Am fost foarte atenta si nu am observat rautati si meschinarii (nu e nevoie sa intelegi japoneza, pe astea le intelegi din limbajul corpului) in mijloacele de transport public. Oamenii iti fac loc sa te asezi, te cheama daca e vreun loc liber si apoi isi vad linistiti de jocurile lor pe telefon sau de cartea pe care o citesc sau de…. somn (caci cei mai multi dorm in mijloacele de transport in comun, dar despre asta vorbim in episodul viitor :)).

stat

Advertisements

Despre greseli

November 24, 2016 § 22 Comments

Ma pregatesc sa devin mama si asta rascoleste multe in mine. Cred ca am mai scris despre asta – pare ca mama e un supra-om de la care toti au asteptari infinite si mai ales, care nu are voie sa greseasca, or else

Daca ai o doza mare de self-awareness si niste butoane sensibile (si o incredere in sine cam deficitara, de altfel) asemenea discursuri o sa te faca KO (nu ma intrebati de unde stiu). In comparatie cu cata cruzime si rautate exista in viata, compasiunea fata de altii si mai ales compasiunea fata de sine sunt aproape inexistente.

De ce scriu toate astea? Pentru ca tocmai am citit o postare pe un blog foarte popular, in care o mama este pusa la zid pentru reactia ei incarcata de emotii in fata copilului de 4 ani – e aproape un linsaj ce se intampla acolo. Situatia nu prea conteaza si nici daca mama respectiva a procedat corect sau nu.

Eu cred ca celor mai multi dintre noi ne e foarte teama sa ne recunoastem vulnerabilitatile si greselile. Si cred ca mamicenia exacerbeaza toate astea, miza de a fi parintele perfect cu copilul perfect fiind imensa. Intre timp, toti ne zbatem cu aceiasi demoni, pentru ca toti suntem oameni.

Recunosc ca imi e teama sa vorbesc despre limitele si vulnerabilitatile mele, despre esecuri. Atunci cand te pregatesti sa devii parinte, orice tendinta perfectionista este exacerbata. Eu cred ca asta duce la foarte multa suferinta interioara, si mai grav, cred ca avem tendinta sa inculcam perfectionismul si copiilor nostri, sa avem apoi asteptari nerealiste de la ei.

Cred ca un pic mai multa compasiune fata de sine nu strica. Si nu cred ca ar trebui sa facem greseli dinadins, dar e mult mai sanatos sa fii echilibrat atat fata de tine, cat si fata de copil. Copiii nasc in noi dorinta de a ne sacrifica complet si aproape de a ne anula ca fiinte cu nevoi separate.

In fine, pot sa scriu pe tema asta mult si bine, dar ce voiam sa spun este: e important sa ne iertam pe noi insine. Extremismul si perfectionismul (chiar si in emotii pozitive) nu sunt sanatoase. Iar (auto)-ironia e uneori o strategie importanta de supravietuire.

Cand afara e frig… si noi ne simtim minunat din cap pana-n picioare

November 23, 2016 § 2 Comments

E iarna, afara ploua sau ninge, si noi ne petrecem tot mai mult timp in casa. Dintotdeauna am urat inactivitatea si senzatia de lene pe care le asociez cu statul in casa iarna. Una e sa stai la gura sobei cu o cana de ceai si sa citesti o carte o dupa-amiaza, si alta e sa simti ca hibernezi saptamani la rand. 🙂

M-am gandit cum pot inveseli spatiul in care locuim asa incat sa ma simt plina de energie si avant. De fapt, ideile de mai jos nu sunt doar pentru caminul nostru, ci acopera un spectru mai larg.

Lumina. Lumanarile sunt indispensabile. Le putem aprinde si cand lucram la birou, sau cand citim sau pur si simplu cand stam degeaba. Ideal ar fi sa avem mai multe surse de lumina in camera – mai multe lampi etc. In lipsa de asa ceva, apelez la lumanarele.

Curatenie. E mai greu sa fie liniste si pace cand in jur totul e in dezordine. Pentru mine curatenia e de multe ori terapeutica, nimic nu se compara cu prospetimea pe care o degaja un spatiu curat si neaglomerat. Pana incepe vacanta am de gand sa mai fac o sesiune de debarasare.

O fata de masa frumoasa. De ceva timp am o adevarata pasiune pentru fete de masa (o fi venind cu varsta :))). Am cumparat din diversele locuri pe care le-am vizitat tot felul de minunatii, pe care insa le tin pentru ‘ocazii’. Ei bine, cred ca e cazul sa pun stop acestei ‘traditii’. Din Japonia am adus o fata de masa minunata, si desi tin mult la ea, o vom folosi in toate zilele pentru masa din bucatarie. Pentru ca meritam. 🙂

Muzica. Sunt genul de om care poate asculta (si chiar asculta) colinde si in mijlocul verii. Mi-ar placea sa ascult Dean Martin sau Frank Sinatra in timp ce fac ordine in sifonier, cand pregatesc o tava de prajiturele sau scriu felicitari.

Arome placute. Ahh, scortisoara, cardamom si cuisoare, ceaiuri cu aroma de caramel! Sau o prajitura cu mac si portocale. Sau mirosul de frig. Si de altfel, e bine sa mirosim frumos noi insine. 🙂 Eu ador gelul cu aroma de cafea de la Yves Rocher. 🙂

Ingrijire personala. Asta apropos de gelul de dus… Ce-ar fi sa ne rezervam o dupa-amiaza pentru o mini-sesiune de cosmetica? Fie ca mergem la salon (eu adoooor pur si simplu sa imi coafez parul sau sa merg la masaj) sau ne facem o masca acasa, ideea e sa ne acordam un pic mai multa atentie.

Un cos cu fructe. Da, iarna e acel sezon in care tindem sa exageram cu mancarea. Si atunci e bine sa fim pregatiti cu alternative energizante si sanatoase. Un cos cu mere, mandarine si grapefruit si o farfurioara cu smochine si curmale pentru momentele cand nevoia de dulce e foarte mare sunt foarte potrivite.

Si sa nu uitam… e cu atat mai placut sa stam in casa cu cat ne miscam mult si pe afara. 🙂 Imi place la nebunie sa ma plimb cand afara e frig! E atata liniste si simt ca pot sa gandesc cu adevarat…

 

Multe idei creative, aiurea-n tramvai

November 22, 2016 § Leave a comment

Am revenit din Japonia cu extrem de multe idei, de mult nu m-am mai simtit asa inspirata! Imi amintesc o seara la Tokyo… stateam in pat si parca ideile curgeau prin mine. Dintre chestiile care nu imi dau pace:

  • Sa organizez un workshop de inceput de an pentru grupul meu de prietene. Despre clarificarea dorintelor, a intentiilor si regasirea acelei stari in care totul este posibil. Cu atmosfera magica si multa inspiratie. Un workshop de la care lumea sa plece cu multa energie si avant si sa mai vrea si alta data!
  • Sa imi fac carti de vizita pe care sa scrie EXECUTIVE COACH. Pentru ca asta ma pregatesc sa fiu :). De studiat care e cel mai bun loc unde imi pot face astfel de carti de vizita.
  • Ca si anul trecut, sa fac mici pachetele cu bunatati pentru prietenii mei care vor veni la cina de Craciun. Cum nu o sa am timp pentru prajiturele, va trebui sa aleg intre pungute de home-made granola si home-made hot chocolate mix. Ahhhh, deja mi se face MIE pofta! 🙂
  • Sandvis cald cu branza de capra, capere si marar pe paine buna cu seminte. Nu stiu de unde a venit asta, dar trebuie ca e un sandvis delicios. 🙂

Si asta e doar inceputul. 🙂 Ma simt plina de avant, energie si resurse.

Cred ca ce m-a inspirat cel mai mult in Japonia au fost spatiile goale. Cand ne vom muta in alta casa, voi avea grija sa pastrez spatii goale, asa mi se pare mie ca ‘fac loc’ pentru creativitate si inspiratie. Da, fara mobilier, fara absolut nimic parca ai posibilitatea sa construiesti ceva cu mintea ta.

img_6133

img_6135

Pe voi ce va inspira?

Budinca de mango pentru mic-dejun

November 21, 2016 § 4 Comments

O reteta de smoothie de mango am mai pus eu pe blog, dar de data aceasta avem de-a face cu o budinca de mango, care fiind mai consistenta, e perfecta si pentru sezonul toamna-iarna.

Am pornit tot de la prietenul meu, iaurtul grecesc si am facut asa:

– 150g iaurt grecesc

– o jumatate de mango

– o lingura seminte chia

– o lingurita generoasa de seminte de vanilie (nu vreti sa sariti peste asta, dar daca nu aveti vanilie puteti inlocui cu cardamom sau scortisoara)

– nuci/migdale maruntite sau fulgi de cocos

Se blenduiesc iaurtul cu bucatile de mango si un pic de apa. Tineti cont ca vom adauga si semintele de chia care absorb destul de mult lichid. Adaugam chia, vanilia si bucatele de nuca. La final decoram cu nuca si frunzulite de menta, daca avem.

Va garantez ca e un mic-dejun consistent si delicios. Unde mai pui ca poate fi pregatit si cu o seara inainte si lasat la odihnit in frigider pentru cei care se trezesc greu dimineata. 🙂

mango

Cum calatorim usor – sfaturi pentru experiente placute la drum

November 19, 2016 § 5 Comments

Iau o pauza de la organizarea articolelor despre Japonia ca sa va povestesc cum ma pregatesc eu pentru calatorii. Si daca acum vreo 8-10 ani eram in stare sa car un geamantan intreg de haine si incaltari dupa mine numai pentru a-mi schimba tinuta de doua-trei ori pe zi :), dupa ani de zile in care am calatorit si doua saptamani aproape in fiecare luna, am eficientizat mult procesul.

Daca vorbim de o calatorie in interes de business, am mereu in vedere ca hainele sa fie pregatite din timp. Fie ca le duc la curatatorie sau le spal/calc eu insami, nu imi place sa las lucrurile pe ultima suta de metri si sa ma trezesc ca nu stiu ce rochie sau sacou are o pata. De altfel, cu hainele pe care le am in garderoba mi-am alcatuit deja tinute standard in care stiu ca arat bine si care imi dau incredere in mine – deci nu mai trebuie sa stau mereu in fata sifonierului sa ma gandesc care curea se potriveste cu care rochie sau pantofi. 🙂

In al doilea rand, mi-am pregatit o gentuta standard cu cosmetice pe care nu le mai schimb de fiecare data cand ma intorc din calatorie. Practic, acolo am o dublura pentru cam orice, doar ca in varianta mini: mini periuta si pasta de dinti, mult mai putine farduri si un singur dermatograf, iar pentru crème folosesc sticlutele mici pe care le-am primit de-a lungul timpului de la diverse branduri.

Cateva mostre Clarins

Cateva mostre Clarins

Pentru calatoriile mai lungi cu avionul, pentru mine functioneaza urmatoarele chestii:

  • Un portfard cu item-urile de baza – servetele umede pentru curatarea diverselor suprafete din avion gen masuta, servetele pentru sters fata, diverse mostre cu crème pentru fata si maini, un balsam de buze, cateva agrafe si alte produse de igiena personala. In timpul zborului ma deshidratez grozav, asa ca pe langa a bea multa apa am grija sa imi curat fata si sa imi dau cu crema si balsam de buze.

clarins

  • Imbracaminte si incaltari comode – adica slapi. pentru ca nu o sa ma incalt cu cizmele de fiecare data cand merg la toaleta.
  • Snacksuri – anul trecut cand am mers in Noua Zeelanda am avut tot felul de snacksuri la noi – fructe uscate, seminte de dovleac picante la cuptor (facute de mine), pliculete cu ceai hepatic (pentru pacientul meu no.1:)) si pungute individuale cu seminte de chia sau amestec de chia cu tarate. Stiu ca multi nu vad rolul acestor pungute, dar daca stiti ca va balonati usor sau aveti probleme cu digestia, este perfect sa le amestecati cu iaurtul pe care il primiti la masa in avion. Iar semintele de chia pot fi puse pur si simplu intr-un pahar cu apa. Functioneaza perfect. 🙂
  • Apa. Multa, multa apa. Am citit undeva ca pentru fiecare ora de zbor ar trebui sa bem cam jumatate de litru de apa. Asta mi se pare mult chiar si mie, care sunt mare fan hidratare. Totusi, am mereu o sticla de 0.5L cu mine si in loc sa cer mereu un pahar nou, rog insotitoarea de zbor sa imi umple sticla mea.

Cat despre organizarea bagajului… cum spuneam, am renuntat la fel de fel de accesorii si o pereche de incaltari pentru fiecare tinuta. Acum imi place ca bagajul sa fie cat mai usor si sa pot face multe combinatii. Daca vorbim de o calatorie de doua-trei saptamani, pot sa imi spal sosetele si lenjeria intima chiar si in baia hotelului, nu trebuie sa umplu jumatate de geamantan doar cu asa ceva.

Anii trecuti cand calatoream mult de tot cu jobul, simteam nevoia sa aduc o bucatica din acasa cu mine, sa ma relaxez cumva si sa personalizez camera de hotel in care imi petreceam atat de multe nopti. Asa incat luam de acasa mici lumanarele pe care le aprindeam atunci cand aveam nevoie de un moment doar pentru mine. O alta chestie care functioneaza cand avem nevoie de un mic ritual de frumusete ‘la distanta’ sunt mastile hidratante – pur si simplu adaugam in gentuta mea de cosmetice una-doua plicuri cu masti care stiu ca imi plac si ma fac sa ma simt bine. Lumanarelele si mastile sunt obiecte care nu ocupa mult spatiu in bagaj, dar atunci cand esti obosit sau iti e dor de casa intr-o calatorie, pot face toata diferenta. 🙂

Si inca un truc pe care l-am invat de curand: iau la mine unul sau doi saci menajeri in care voi pune hainele murdare. Asta cred ca functioneaza foarte bine mai ales pentru familiile mari, unde se strang multe haine murdare. De exemplu, in vacanta din Japonia noi ne-am mutat intre trei hoteluri – evident ca atunci cand faci si desfaci bagaje vrei sa separi deja rufele murdare de cele curate, iar odata ajuns acasa nu mai pierzi timpul sortandu-le.

Ah, si apropos de intorsul acasa, un alt truc de-ale mele este sa ma asigur ca atunci cand ma intorc din concediu ma asteapta o casa curata, in care totul e in ordine. Mai functioneaza sa am si ceva bun cu care sa ma rasfat – sucul sau iaurtul preferat in frigider, de exemplu. In felul acesta trecerea de la vacanta la ‘viata normala’ nu e asa brutala. 🙂

Cam astea sunt trucurile mele pentru calatorii placute si usoare. Ale voastre care sunt?

Tokyo (2) – Experienta la restaurante din zona Ueno si Ameyoko

November 10, 2016 § 4 Comments

Cel mai probabil voi updata articolul asta, caci mai ramanem cateva zile in zona Ueno.

In prima seara am mers la cina cu colegii lui E., la invitatia unuia dintre colegii lui japonezi. Asa de mult mi-a placut restaurantul Daihachi, era plin ochi cu japonezi si am fost foarte atenta la detalii.

In primul rand, trebuia sa te descalti. In al doilea rand, masa la care am stat era mai jos fata de nivelul solului, practic te catarai pe niste bancute si apoi te asezai la locul tau. Niste chestii din lemn separau diferitele mese, bineinteles ca am tras cu ochiul prin gauri la ce se intampla la celelalte mese.

resto-1

Socul socurilor a fost ca la masa se poate fuma! Da, japonezii fumeaza mult si sunt restaurante in care se poate fuma. Culmea, afara nu au voie sa fumeze (adica pe langa restaurant). Al doilea soc este ca ceremonialul mesei dureaza foarte mult. Se aduc zeci de feluri de mancare pe care mesenii le impart, in fel de fel de castronase si farfuriute. In acea seara am mancat si chestii pe care nu le cunosteam, de fapt nici nu stiam prea bine ce mananc. Am mancat si a fost delicios: melci de mare, tipari, tocana de ton cu niste legume ciudate (printre care bambus, care nu mi-a placut deloc, practic era o crenguta fiarta in nu stiu ce sos) si multe, multe altele. Ahh, de exemplu niste icre de peste care erau facute ca o mingiuta si apoi prajite. Aveau gust, aspect si consistenta de creier. Niste muraturi de-ale lor – foarte bune. Practic, 95% din cina a constat in fel de fel de pesti si produse marine. Daca nu iti place pestele, esti un om mort. 🙂 Ni s-a adus la masa inclusiv un peste imens, cu os, multi au zis ca este picior de miel – era de fapt o bucata de ton. Ah, am incercat si un fel de cartofi de-ai lor, dar nu prea mi s-au parut comestibili, asa ca am abandonat repede.

Desert nu se serveste (sau nu ne-au adus noua), in schimb se bea foarte mult. Sake, bautura lor nationala mie mi se pare ca seamana intr-o anumita masura cu tuica noastra – noroc ca mai incercasem sake si inainte, altfel as fi murit de curiozitate. Din ceremonialul mesei am mai retinut ca in unele restautante chelnerul, atunci cand vine cu mancarea,  ingenuncheaza in fata ta inainte de a-ti pune farfuria pe masa. Primesti mereu la masa un servet umed si cald pentru a te sterge pe maini. La restaurantele mai putin pretentioase, primesti un servetel umed ambalat.

resto-2

O alta chestie pe care am observat-o este ca proportia barbati-femei inclina clar in favoarea barbatilor. Sunt extrem  de putine femei, iar la acest restaurant erau toate foarte elegante. Oamenii nu sunt galagiosi, ci raman extrem de civilizati indiferent cat sake au baut. 🙂

Aseara am incercat un alt restaurant local, foarte popular printre japonezi, dar mai putin pretentios. Aflat pe strada Ameyoko (un furnicar de magazine, restaurante si localuri de jocuri electronice), Isomaru Suisan Ueno e un loc galagios, cu multa energie, unde mancarea vine extrem de repede. Noi am fost atrasi de supa de crab (pe care a devorat-o E. )

a5

creveti la gratar si okonomiyaki (un fel de clatita sau burger, era din somon cu doua tipuri de sos deasupra si apoi fulgi de peste; pe asta nu am putut sa o mananc, mi s-a parut grea)

a6

Ideea e sa incalzesti diversele preparate pe acel gratar – fiecare masa era dotata cu asa ceva.

E. s-a delectat si cu un paharel de alcool, care semana putin cu sake. Chelnerita a turnat in pahar pana cand s-a umplut si farfuriuta de sub el, am inteles ca asa se procedeaza si este semn de belsug si bunastare.

a3 a4

Pe drumul spre casa ne-am oprit putin in vitrina unui local cu pacanele, cum le spun eu. 🙂 Asta e distractia preferata a japonezilor: se aseaza in fata jocurilor mecanice si raman acolo cu orele. Din boxe se auzea o muzica japoneza dubioasa si localul era plin cu desene manga. De altfel, am observat ca in metrou sau tren multi dintre ei, daca nu dorm, se joaca fel de fel de jocuri care seaman cu desenele animate pe telefon.  In mod clar, mentalul japonezilor e fascinant… 🙂

pacanele-1 pacanele-2

 

Where Am I?

You are currently viewing the archives for November, 2016 at .