Viata la (aproape) 30 de ani si planuri de viitor

September 22, 2016 § 6 Comments

Peste cateva zile implinesc 30 de ani. Tot ce pot sa spun este ca eu ma simt din ce in ce mai bine in pielea mea, in viata mea. Invat (desi nu e greu) sa fac mai multe pentru mine ca sa pot face mai bine pentru altii. Am inteles intr-un sfarsit ca resursele mele sunt regenerabile doar daca imi iau, regulat, timp pentru mine insami fara – si asta e cel mai important – a ma simti vinovata.

Nu, nu mi-e frica de batranete. Nu mi-e teama de boala, pentru ca iau masuri de pe acum sa ma asigur ca voi fi OK. Nu mi-e teama de singuratate, caci ma impac bine cu mine insami si am un partener grozav: sotul si tatal viitorilor mei copii. Nu mi-e teama nici de riduri si nici ca nu voi mai fi ‘relevanta’. 🙂 Lipsurile nici atat nu ma inspaimanta: gestionez la fel de bine si abundenta, si absenta ei.

Nu imi propun sa fiu cea mai buna mama din lume. Si in general nu imi mai propun sa fiu ‘cea mai buna’ pe nici un plan. Asta nu inseamna ca am devenit auto-suficienta, ci doar ca incerc sa nu mai caut validare externa. Imi propun sa iubesc mult si sa fac bine ceea ce fac. Nu sunt responsabila pentru ceea ce se intampla mai departe si nu controlez universul. 🙂

Si desi viata mea arata in acest moment perfect si pe cale de a deveni si-mai-perfecta, stiu ca totul se poate schimba intr-o clipa sau intr-o succesiune de zile fatidice: pot avea un accident ingrozitor, sau sotul sa isi gaseasca alta iubita, sau familia noastra sa treaca printr-o mare trauma – scenariile sunt infinite. Dar eu ma voi ridica de fiecare data, orice ar fi. Sa cazi este permis. Sa ramai intins pe jos nu este o optiune – asta e singura mea certitudine, restul sunt binecuvantari. 🙂

Sigur ca am foarte clar trasate cateva obiective pentru anii ce urmeaza, decada ’30-’40 va fi cel putin interesanta. Dar sunt foarte optimista, increzatoare si mult, mult mai relaxata! 🙂

 

Advertisements

Chestii terapeutice – sau ce faci pentru o stare de bine

September 18, 2016 § 3 Comments

Pe primul loc cred ca e somnul. Am dormit vreo doua ore in dupa-amiaza asta, si cand m-am trezit ma simteam ca un om nou. Incredibil cat de mult ne regenereaza somnul, si as indrazni sa spun ca cel din timpul zilei e chiar mai fain decat somnul de noapte.

Apoi, plimbarile. Daca se poate prin natura, si mai bine. Cand suntem apasati, deprimati sau pur si simplu la pamant, tot ce vrem e sa zacem. Ei bine, nu! Miscarea in ritm sustinut nu aduce decat avantaje. Unul dintre profesorii mei de la master, la modulul despre depresie, a indraznit sa ne spuna ca cele mai eficiente doua ‘terapii complementare’ in cazul unei depresii usoare sunt somnul si miscarea. Depresiva nu sunt, dar in seara asta m-am plimbat aproape o ora printre vii si m-am simtit minunat. Si da, vremea era destul de rea, picura si era cam intunecat, dar ce conteaza?…

Sa privim muntii. Pastrez foarte vie in minte amintirea Busteniului meu drag, usor umed dupa ploaie, dar atat de proaspat! Sigur, nu e rea deloc nici o priveliste cu Alpii si Jura de aici… munte sa fie! Pe mine ma calmeaza si imi da forta muntele. In aceasta categorie intra si padurile dese… o baie de vegetatie este tot ceea ce mintea si sufletul nostru au nevoie cateodata.

A ajuta pe cineva. Este dovedit in mod stiintific ca persoanele aflate in ghearele depresiei care isi petrec timpul facand voluntariat sau pur si simplu ajutand pe altcineva, se vindeca mai repede. Uneori bucuria celui care ofera este mai mare decat bucuria celui care primeste. Incercati sa faci ceva frumos pentru cineva care are nevoie de asta!

O mancare buna. Ca vorbim despre orez cu lapte, piure de cartofi sau o supa calda, e clar ca mancarea ne ajuta si ea sa ne simtim mai bine. Pe mine, mancarurile preferate ma aduc in acea zona de siguranta, comfort si iubire specifice copilariei.

Si pentru ca tot vorbim despre iubire, afectiunea unei persoane dragi sau a animalului de companie este magica. Ce poate fi mai frumos decat o seara petrecuta sub o patura calda cu cineva iubit, vizionand o comedie sau stand pur si simplu imbratisati?

Ploaia. Da, pentru mine ploaia e terapeutica. Ma linisteste nespus zgomotul picaturilor de apa in cadere, imi place mirosul ploii, starea de repaus pe care o imprima. Astept mereu ploaia cu dor si nerabdare.

Si nu in ultimul rand, constientizarea faptului ca totul trece – si durerea si suferinta cea mai profunda se estompeaza in timp. Impermanenta este una dintre binecuvantarile, dar si blestemele timpului, nu? Pur si simplu, uneori trebuie sa astepti sa treaca. 🙂

Voi ce faceti ca sa va repuneti pe linia de plutire? 🙂

 

Ganduri de vineri (13)

September 16, 2016 § Leave a comment

A venit frigul, noaptea ploua, lumina scade. Ma bucur, aveam nevoie de asta, ma ametise soarele orbitor. Inseamna ca de acum imi pot face porridge pe care sa il devorez cald dimineata, si ceai de tei seara.

Ma gandesc asa… eu nu cred ca viata nu are nici un sens. Cred mult de tot in bunatatea oamenilor, in curatenie sufleteasca, in iubire. Adica atunci cand te uiti la o mama care isi alapteaza pruncul, el uitandu-se adanc in ochii ei in timp ce o mana i se odihneste pe sanul ei plin de hrana. Sau atunci cand vezi mainile imbatranite, cu pete maronii, dar inca impreuna ale unui cuplu de batrani… da, batrani, care inca se tin de mana asa cum au facut-o zeci de ani. Astea ce mai sunt? Sau pur si simplu momentul ala cand te bucuri de roadele pamantului, de faptul ca soarele a rasarit si azi? Eu acolo vad sensul.

Poate ca suntem aici ca sa simtim – fericire profunda, durere profunda, bucurie, tristete sfasietoare, disperare…

Admir ascutimea mintii, dar inteligenta e neputincioasa in fata unei emotii tulburatoare.

 

Insailate

September 15, 2016 § Leave a comment

Dimineata cum deschid ochii, pastila. Apoi pepene sau struguri, depinde. Si-apoi, in functie de program, incepe vria sau imi permit un moment de respiro, o revista presei, un pic de planning lucid. De-acolo incepe lupta. Eu versus email, eu versus proiecte, eu versus altii, eu versus raul din mine. Din cand in cand, telefoane incolo si-ncoace, care rezolva uneori mult si alteori nimic. Si simt cum energia se scurge din mine cu fiecare clipa si abia astept sa vina seara, sa ma culc din nou.

Pe la pranz, aproape invariabil, rosii cu telemea si paine. Oboseala extrema, frustrarea ca nici azi nu apuc sa fac ce mi-am propus, ca sunt antipatica si antisociala, ca nu-mi mai revin naibii odata. Dar Doamne, cat de bune pot fi rosiile cu branza! Cred ca ar merge si niste marar, dar n-am.

Si casc, mult si des. Uneori ma gandesc ce rost au toate astea si imi vine sa las totul balta, dar nu stiu ce altceva as putea face. Asa ca inhat cate-o bomboana tofifee, si multe mere. Pare ca nu mai astept nimic. In orice caz, nu vreau sa vad pe nimeni, cuvintele imi ies fortat, nu am chef de intalniri amicale.

Seara imi place sa ies la cate-o plimbare. Uneori ma apuca din senin plansul si nici ca il pot opri. Atunci e bine ca E. sa fie in preajma, el stie sa ma asculte si sa ma linisteasca. Simt nevoia sa fiu acasa, in rest totul ma solicita extrem. Sigur ca nu arat asta, dar pe urma imi ia zile intregi sa imi reincarc bateriile.

Ma simt seaca zilele astea, nu prea pot vorbi – desi o fac, oho, cat o mai fac.

Dar gata, a venit seara, s-a lasat in sfarsit frigul, va spun noapte buna!

 

Sa o iei usor

September 14, 2016 § Leave a comment

‘Gandesti prea mult!’, ‘Ia-le si tu mai usor’, ‘Lasa lucrurile sa se aseze de la sine’. ‘Nu merita sa… (cu diverse continuari)’, ‘Nu te mai consuma atat’.  Mereu am auzit lucrurile astea, dar rar m-am identificat cu ele si chiar mai rar le-am si pus in aplicare.

Insa ceva ma face sa cred ca viata mea ar fi intr-adevar mult mai usoara si la fel de frumoasa daca as fi un pic mai relaxata. Daca nu as mai pune atata presiune, daca nu as mai vedea miza in toate proiectele, daca nu mi-as mai dori cu ardoare atatea lucruri. E epuizant sa traiesti asa intens, si poate o parte din oboseala mea in acest moment se datoreaza traitului intens timp de ani de zile.

Oare stiu si altfel? Oare pot sa ma distantez de grijile si angoasele mele? Dar ce as mai fi  daca as da volumul mai mic la intensitatea trairilor? 🙂 Ce-ar fi daca nu as mai tine mortis sa impac totul, sa pun ordine in lume? 🙂 Exagerez, fireste, nu sunt nici pe departe o Maria Teresa. 🙂

Si totusi, ce-ar fi daca as lua lucrurile mai usor? 🙂

Voi reusiti? Care e secretul?

Chestii misto

September 8, 2016 § 2 Comments

Pe cat de rau m-am simtit in Germania (chestie conjuncturala), pe atat de mult imi prieste Viena.

  • Apa Voslauer (pe care o ador!). Insa in Austria beau cu multa placere apa de la chiuveta, e minunata.
  • Un client istet si amuzant, cu care am rezonat mult si care stie multe chestii despre Romania si chiar apreciaza tara asta. Un om extrem de primitor, mai rar asa ceva.
  •  Customer service grozav – serios, receptionistul de la hotel a fost asa simpatic! Totul e rapid si eficient.
  • Standarde de executie inalte – de la instalator si pana la bucatar, am impresia ca toata lumea isi face treaba cu simt de raspundere aici.
  • Locurile dragi pe care le revad cu nostalgie. Ma leaga multe de Viena… Maine am de gand sa merg la MuseumsQuartier.
  • Si da, chestiile misto de mancat: bratwurst, strudel, snitzel, topfenknoedel, si cate si mai cate. Numai obrazul subtire de american a tresarit la ideea de ciolan de porc – ‘ah nu, eu nu pot asa ceva’.
  • Supermarketul Merkur – am fost pe fuga azi acolo, suficient cat sa imi pice ochii pe un Nuss Stoller pe care il voi lua acasa. Sau sa fie Mohn Stoller – ce zici, E.? 😀
  • Un vibe anume… foarte hip si cool, si totusi atat de vienez!

Ma simt tare bine aici, musai sa ma intorc!

Chestii enervante

September 7, 2016 § 2 Comments

  • oamenii care vorbesc mult (daca vorbesc mult si prost imi vine sa imi iau campii)
  • business dinners care se intind nepermis de mult, dincolo de limita plictiselii (de ce nu putem fi mai rezonabili cu timpul altora, daca al nostru nu ne intereseaza?)
  • oamenii care intarzie constant, care amana mereu, care nu livreaza ce au promis la timp
  • cand iti suna alarma si stii ca tu mai ai nevoie sa dormi cel putin o ora, altfel crapi (si nici cafea nu mai poti bea)
  • cand nu poti adormi, desi stii ca trebuie, ca maine o sa mori de somn, dar somnul nu iti vine acum
  • frigul cumplit din avion cand simti nevoia sa pui pe tine orice strat gros, si totusi nu gasesti nimic (sunt cel mai incotosmanat om din avion, jur)

nu, nu am avut o zi proasta. 🙂

Where Am I?

You are currently viewing the archives for September, 2016 at .