Will you be my coach?

January 31, 2017 § Leave a comment

Am avut in dimineata asta o sesiune de feedback pe marginea unui raport 360. Raportul nu arata deloc grozav, feedback-ul era in mare parte negativ si ‘subiectul’ meu lua rand cu rand sau rezultat cu rezultat si imi explica de ce e gresit sau contradictoriu. Asta este o reteta pentru dezastru de cele mai multe ori: eu imi pierd timpul si participantul pleaca din sesiunea noastra frustrat, cu gandul sa se razbune pe cei care i-au dat feedback negativ. 🙂 Nimeni nu castiga din povestea asta.

Am mai spus-o si cu alte ocazii: urasc sa simt ca imi pierd timpul si ca nu am impactul pe care as vrea sa il am, sau ca oamenii cu care lucrez nu sunt dispusi sa go the extra mile. Si de data asta am renuntat la ‘political correctness’ si limitele impuse de rolul meu si i-am spus omului ce vedeam eu de fapt in raportul lui, si care este the bottom line.

Rezultatul? A rezonat instantaneu si am simtit ca vorbele mele vin ca o eliberare pentru el. Apoi m-a intrebat daca vreau sa fiu coachul lui. Iar eu am zis ‘da’. 🙂

Asa ca lectia este: cand simtiti ceva foarte puternic, fiti sinceri si vorbiti deschis. Cu blandete, dar in acelasi timp ferm. In munca voastra, e important sa stiti cine sunteti si sa va respectati valorile. Nu va pierdeti timpul si nu il irositi nici pe al altora cu platitudini si falsitati. Sentimentul cel mai toxic e cand seara ne spunem ‘ahh, ce bine ca am scapat si de ziua asta!’. Traiti fara teama. Pentru ca yolo 🙂 – you only live once.

Salata ‘oua in cuib’

January 30, 2017 § 1 Comment

De cand mi-am propus sa am mai multa grija de sanatatea mea am devenit mult mai inventiva cu salatele. Desi legumele gustoase sunt mai greu de gasit in aceasta perioada, cred ca ma descurc foarte bine cu ce am la dispozitie.

Salatele de iarna sunt mai consistente decat cele pe care le mananc vara, dar nu mai putin gustoase. Cea de fata a fost o improvizatie: pur si simplu m-am uitat ce mai e bun prin frigider si am inventat ceva.

sal1

Salata ‘cuib de oua’

2 oua fierte (ideal ar fi ca ouale sa fie de tara)

3 linguri iaurt

1 castravete murat

1 lingura capere

Frunze verzi – eu am avut rucola

1 ardei rosu

1 cartof mic, fiert

1 felie de avocado

40g branza

Cum se face:

Nimic mai simplu! Fierbem ouale tari, le scobim, iar galbenusurile le amestecam cu iaurt, capere si castravetele murat taiat marunt. Apoi umplem ouale cu aceasta pasta.

Aranjam pe o farfurie frunzele de ruccola si celelalte legume, taiem cartoful si presaram branza. Peste acest cuib vor trona ouale. 🙂 De ulei sau otet nu mai este nevoie, eventual turnati pasta de iaurt cu galbenus care va mai ramane.

Va garantez ca salata aceasta este satioasa si extraordinar de gustoasa. Unde mai pui ca puteti jongla cu legumele din ‘cuib’ asa cum vreti! 🙂

sal2

Cui ii e teama de zilele de duminica?

January 27, 2017 § 3 Comments

Cunosc multi oameni pentru care duminica nu e decat ‘acea zi inainte de odioasa Luni’. 🙂 Pana mai ieri, eram unul dintre ei. Pentru mine, multe duminici au avut acelasi pattern. Cand eram la scoala, duminica insemna teme, exercitii in plus, stresat, treaba multa. Ani mai tarziu, duminica era despre lucrat si pregatit pentru saptamana urmatoare, facut mancare pentru cel care ramanea acasa, organizat bagaje si multa anxietate.

Dar zilele acelea au trecut si am realizat cat de pretioase sunt duminicile. Acele zile in care magazinele sunt inchise 🙂 – cel putin in aceasta parte a lumii unde locuiesc, deci tentatia consumerista e 0. Duminicile au ritmul pe care vrem noi sa il imprimam.

Duminica de liniste si pace: poate mers la biserica, sau trezit tarziu si lenevit in pat cu ochii pe pereti. Un brunch delicios si o plimbare in parc. Dupa-amiaza, o cafea cu cea mai buna prietena sau o ciocolata calda pe canapea, in compania unei carti. O seara linistita cu un film si mers la culcare devreme.

Duminica activa: trezit dis de dimineata, sport atunci cand lumea inca doarme (ce placere!) si apoi mici proiecte de curatenie in casa. Gatit ceva bun si sanatos pentru urmatoarele doua-trei zile.  Seara cadem rapusi de oboseala, dar multumiti.

Duminica de studiu: Cateva ore acordate unui proiect important, care ne solicita mult si pentru care avem nevoie de multe ore de munca neintrerupta. O duminica petrecuta la masa de scris, cu pix-caiet-ceasca de cafea.

Duminica in familie: O excursie cu familia la munte, jucat ore intregi cu copiii, gatit impreuna si un somn dulce dupa-amiaza.

Si tot asa. Ideea e ca atunci cand duminica ne sperie, e pentru ca proiectam mult in viitor, fabricam griji cu multa maiestrie, ne imaginam scenarii dezastruoase, ne umplem de frustrari (‘de ce eu? de ce mie? cu ce am gresit?’) si ignoram cu gratie ceea ce se afla sub ochii nostri: o multime de posibilitati.

Vestea buna este ca avem mereu libertatea de a alege cum vrem sa arate zilele noastre.

Ca sa ne asiguram ca duminica este pe gustul nostru, am putea sa:

  • Ne gandim bine de ce avem nevoie. Odihna? Organizare? Studiu? Completati urmatoarea propozitie: ‘La sfarsitul acestei zile voi fi fericit(a) daca…’ Voi stiti cel mai bine cum functionati: cu o trezire la ora 7, inaintea tuturor din casa, sau un somn lung pana la 11?
  • Ne scriem planul pe o foaie de hartie. Da, daca scriu ca o sa merg la yoga sunt sanse mult mai mari sa fac asta decat daca doar m-as gandi la aceasta posibilitate. Din nou, totul depinde de disciplina personala, dar nu uitati ca tuturor ne place sa bifam lucruri pe o lista. 🙂
  • Ne onoram promisiunile. Nimic nu e mai frustrant decat sa ne dorim lucruri si sa nu le punem in aplicare.
  • Ne facem planul de bataie pentru saptamana care urmeaza. Anticipam intalniri importante si alte lucruri pe care trebuie neaparat sa le bifam si sa ne organizam calendarul in consecinta. Asta este de fapt puterea anticiparii: sa facem tot ce putem ca sa ne simtim stapani pe situatie.

Zilele de duminica sunt sansa noastra sa luam o pauza si sa ‘re-calculam traseul’, la fel ca un GPS. 🙂

Pentru tine cum arata duminica ideala? Care sunt barierele in a face ca duminica sa fie asa cum vrei tu?

Rum and Coca Cola sau despre placeri vinovate

January 26, 2017 § 4 Comments

Cred ca trebuie sa mentionez din capul locului ca in aceste luni de cand suntem doua intr-una nu m-am atins de rom. 🙂 Dar pentru mine amestecul rom-Coca Cola are ceva magic si este simbolul placerilor frivole. Si acum sa vedem… ce inseamna pentru mine rasfat?

  • Ciocolata calda. Sa fie catifelata, cremoasa, groasa. Cred ca pot trece luni de zile pana sa imi aduc aminte de ea, dar apoi ma loveste o pofta imensa de bautura asta magica. In vacanta ce tocmai a trecut am devorat o ciocolata calda absolut extraordinara intr-un local din Bucuresti. Cred ca era de la Julius Meinl si era atat de groasa ca am mancat-o cu lingurita (amidonul, bate-l vina). Acum sunt in cautare de alte branduri bune.
  • Dimineti tarzii cu cafea si ceva bun in pat. Sper ca E. nu citeste acum, pentru ca el e total impotriva consumului de… orice in afara perimetrului bucatariei. 🙂 Sambata sau duminica imi place sa ma rasfat in pat citind diverse, alaturi de o licoare magica. Imi place sa mananc paine prajita cu unt si branza sau un ou fiert, sau iaurt cu miere si fructe.
  • Uneori, ador sa trag chiulul. Da, ati citit bine. In 99% din situatii sunt extrem de serioasa si responsabila, dar uneori pur si simplu nu am chef. Si atunci imi permit mici derapaje. Imi permit sa aman chestii, sa plec, sa ma duc intr-un magazin sau o cafenea si sa nu ma intereseze.
  • Imi place ca uneori sa pierd notiunea timpului. In mod normal, sunt foarte organizata, functionez dupa liste scrise si mentale, imi place sa fiu productiva. Doar ca am nevoie si de pauze. Si-atunci ma culcusesc in pat sau pe canapea cu o carte, sau ma plimb aiurea prin padure sau prin magazine.
  • Imi plac sandvisurile calde. Da, antiteza mancarii sanatoase. Dar uneori e nevoie si de altceva decat supa si salata. 🙂
  • Imi plac pantofii. Mult de tot. Sa fie cu toc, sexy, sa iti produca o emotie. Eu ma simt extraordinar atunci cand port pantofi frumosi, curati, eleganti.
  • Din aceeasi gama ca mai sus, imi plac rochiile. Daca as putea, as purta numai rochii si fuste. Ah, si ciorapii cu model interesant imi plac.
  • Ador sa se joace cineva cu parul meu. Imi place sa mi se faca masaj pe cap, ma relaxeaza nespus. Imi plac tratamentele cosmetice.
  • Imi plac mult de tot agendele si obiectele de papetarie. Peste tot unde calatoresc sunt foarte atenta sa plec cu o agenda speciala, eventual un pix interesant.
  • Diminetile de duminica la cafenea cu prietenele mele imi dau o stare de bine extraordinara. Vorbim cu orele si nici nu ne dam seama cand s-a facut deja ora pranzului…
  • Imi plac palariile, mi se pare ca adauga o nota de eleganta si rafinament unei tinute.

O sa mai adaug la lista de sus cand imi aduc aminte. Dar pana atunci va invit pe voi sa imi spuneti: ce placeri vinovate, frivole aveti? 🙂

Ganduri de viitoare mama

January 25, 2017 § 3 Comments

* Din categoria celor care se pot spune public. 🙂

Oare va fi chiar asa cumplit cum zice toata lumea? 🙂

Cum o sa supravietuiesc nesomnului? Eu chiar sunt omul care are nevoie de somn sau se transforma intr-un monstru. 🙂

O sa pot alapta? O sa fie nasterea chiar atat de oribila? Oare nu as putea face ceva astfel incat sa fie rapid si usor, chiar daca voi naste natural? 🙂

Oare imi voi reveni la formele initiale rapid sau va fi greu? O sa ma simt normal in capul meu sau nu o sa ma mai recunosc?

O sa am timp de o manichiura, macar o data pe luna? Imi trebuie tare mult o ora pentru mine, cand si cand.

O sa mai pot citi o carte normala? O sa fie timp pentru asta?

Sotul meu o sa ma mai vada ca pe o femeie de care e atras, sau doar ca pe mama copilului lui?

Cum o sa ne descurcam cu mancarea? O sa cada asta in totalitate pe mine? Oare sotul meu si tatal bebelusei o sa fie acolo langa noi sau un pic mai detasat?

O sa simt nevoia sa ma intorc repejor la birou sau o sa fiu fericita ca pot petrece timp cu bebelusa?

Ce voi face cand voi simti ca vreau sa imi iau lumea in cap? 🙂

De fapt, o sa imi placa viata asta noua sau o sa regret ca ‘m-am grabit’?

Va rog, nu dati cu rosii, am asternut aici cate ceva din ceea ce ma framanta. La mine a inceput sezonul indoielilor si anxietatilor si ma ajuta sa scot din mine tot ceea ce ma obsedeaza. Da, stiu ca la final va fi bine, dar si acest ‘bine’ are o mie de nuante…

Cum am invatat sa nu imi mai cer scuze

January 21, 2017 § 7 Comments

Am fost educata sa muncesc pana imi sar capacele, sa fiu independenta, corecta si… modesta. Ati observat cum oamenii modesti muncesc de doua-trei ori mai mult decat cei care isi cunosc foarte bine valoarea si nu ezita sa se auto-promoveze?

Sindromul impostorului

E atunci cand ai impresia ca nu meriti deloc ceea ce ai. Cand crezi ca de fapt esti un impostor care a ajuns unde a ajuns printr-o lovitura a sortii si noroc nebun si ti-e teama ca mai devreme sau mai tarziu, toti vor realiza ca esti de fapt incompetent si mincinos.

Nu cred ca trebuie sa va mai spun ca pentru a compensa ceea ce ei considera ‘realitate’, oamenii care sufera de sindromul impostorului depun eforturi considerabile la serviciu (la fel si in viata privata). Sunt genul de oameni care nu isi asuma meritele, care nu cer nimic, care isi ingroapa frustrarile sub un munte de tacere. Atunci cand compania o duce prost, sunt primii care tremura crezand ca vor fi concediati. Cand compania o duce bine, sunt ultimii care cer o promovare sau marire de salariu.

Categoria cea mai afectata de sindromul impostorului sunt… femeile. Va surprinde?

Atunci cand iti ceri scuze, again and again

Acum patru ani si jumatate mi-a fost oferit ‘jobul vietii’. Si chiar a fost jobul vietii, pentru ca am invatat enorm atat in privinta meseriei in sine, cat si in privinta relatiilor dintre oameni. Odata cu acest job am inceput sa deschid ochii cu adevarat si sa fiu mai putin naiva si credula.

Ma simteam norocoasa 🙂 ca mi s-a oferit aceasta oportunitate extraordinara si am muncit cat mi s-a cerut si inca de trei ori pe atat. De fiecare data cand lucrurile nu mergeau perfect, luam totul asupra mea (chiar daca nu era responsabilitatea mea absolut deloc) si sufeream enorm. Inima mea si viata mea apartineau acestui job. 🙂

Dar mai mult decat orice, imi era teama. Imi era teama sa nu dezamagesc, sa nu supar, sa nu fiu ‘the bad girl’. Stiti ce mi-a spus sefa mea de atunci? ‘Your biggest problem is that you want to make everyone happy’. Oh, si cata dreptate avea… Desi ea insasi profita enorm de pe urma acestei trasaturi ale mele. 🙂

Aveam un client extrem, dar extrem de dificil pe vremea aceea. Omul aducea o gramada de bani firmei noastre, dar era de o calitate morala foarte joasa, unde mai pui incompetent… Am inghitit multe din partea lui si am considerat ca e normal. Pana la urma, a face compromisuri de dragul de a pastra relatii armonioase cu clientul era prioritatea 0, nu?

Imi incepeam unele emailuri cu ‘I apologise profusely for this, however…’ Dupa care scriam cum vom face noi eforturi supra-omenesti sa compensam si reparam. Desigur, proiectul acela a fost unul dintre cele mai profitabile din firma noastra. Dar astazi as proceda cu totul si cu totul altfel.

Cum am renuntat la a-mi cere scuze

Intr-un final, am acceptat ca ceea ce faceam, persoana care eram era in profunda antiteza cu valorile mele. Nu mai cred, asa cum o faceam odata, ca oamenii ar trebui sa fie corecti si printre noi zboara inorogi, insa una dintre valorile mele fundamentale ramane respectul – cred cu tarie ca ne datoram noua insine si celorlalti respect. Astazi imi cunosc limitele mult mai bine si sunt mai capabila sa le impun in relatiile cu ceilalti.

Si nu doar atat: astazi sunt mult mai constienta de ce si cat valorez. Am invatat ca exista o diferenta intre a fi respectuos si umil. Ca a fi impaciuitor si ‘amabil’ nu ii face pe altii sa te respecte mai mult, ci dimpotriva. Am invatat ca e esential sa fii ferm si sigur pe tine. Nu este vorba de ego, ci despre a fi corect fata de tine insuti, a-ti cunoaste valoarea si a ti-o asuma in totalitate.

A durat ceva sa ajung aici si mai e mult pana departe. Dar astazi nu mai sunt atat de usor impresionabila si intimidata, ci ma simt mult mai stapana pe mine insami si mai matura. Invat sa raspund calm, dar ferm si… cel mai important lucru este ca nu mai tin mortis sa fiu placuta de toata lumea.

Este atat de eliberator sa nu mai vrei sa fii ‘the good girl’! Presiunea si stresul se disipa si ma pot concentra pe a-mi face treaba foarte bine si pe a-mi asuma cu echilibru si seninatate efortul, meritele, greselile si lectiile invatate.

Astazi nu-mi mai cer scuze pentru ceea ce nu sunt, nu mai cred ca nu merit si ca sunt inferioara. Astazi invat sa ma bucur din plin si sa-mi asum ce sunt si ce pot!

Cum imi propun sa traiesc mai sanatos

January 18, 2017 § 26 Comments

Mi-am inceput anul gandindu-ma la doua obiective:

  • cum sa am o nastere (relativ) usoara
  • cum sa imi asigur o batranete usoara

Desigur, sunt constienta de constrangerile obiective (nasterea implica orice ar fi un anumit grad de durere; la batranete nu o sa mai zburd oricum ca la 20 de ani), dar pe mine ma intereseaza cum sa maximizez partea plina a paharului. 🙂

Si daca despre nasterea usoara inca ma documentez, despre batranetea fericita deja am cateva idei. Spre deosebire de acum cativa ani cand eram foarte radicala atunci cand imi propuneam o schimbare si faceam planuri nesustenabile, acum ma concentrez pe pasi marunti si consecventi.

Masurile pe care le voi lua ca sa functionez optim sunt acestea:

  • Somn suficient – cand operez cu prea putin timp la bord nu sunt eu insami, iau decizii foarte proaste, sunt o prezenta neplacuta. Deci in viata este clar ca va trebui sa prioritizez somnul. 🙂
  • Hrana adecvata – pe la 20 si ceva de ani am avut o perioada cand am fost vegetariana, ba chiar vegana si cu mici accente de raw vegan (ahh smoothies cu spirulina si chlorella, unde sunteti voi?). Acum imi propun sa mananc produse locale, fresh, foarte putin procesate. Cantitati mai mici si hrana de calitate. Musai o salata si o portie de fructe pe zi.
  • Miscare. Nu cred ca voi mai avea abonament la sala in viitorul apropiat. Dar de cand cu sarcina cred ca am facut per total mai mult sport decat inainte si voi continua cu plimbarile si cand vom avea bebelusa. Si dupa ce imi revin intr-o forma decenta ma voi intoarce si la programele lui Jillian Michaels, care mi se pare fantastica. Concluzia e ca nu voi cheltui bani pe abonament la sala si nici nu voi pierde timp la cine stie ce clase. Plimbari zilnice, alergare atunci cand voi putea, exercitii pe saltea in propria sufragerie. Vara drumetii si iarna ski, toamna si primavara alergari si squash. Da, o sa imi gasesc timp pentru toate. 🙂 Norocul meu e ca sunt oricum foarte dinamica si am multa energie.
  • Liniste sufleteasca. Asta este ongoing journey. Sunt absolut convinsa ca stresul este o cauza majora pentru imbolnaviri. Am mult de lucru ca sa invat ce inseamna compasiunea fata de sine si relaxarea. 🙂 Dar fac progrese. Trebuie doar sa ma intreb constant: de ce am eu nevoie in acest moment? Si sa imi ofer acel lucru. Si o doza marita de egoism si atentie pentru sine nu strica niciodata.
  • Citit mult si memorat. Da, eu cred ca mintea trebuie lucrata si memoria trebuie antrenata. O sa ma gandesc daca ma intorc la invatat poezii. 🙂 Alta varianta ar fi sa invat o limba noua. In orice caz, nu vreau sa ajung o baba depasita, sclerozata, care traieste doar din inertie.
  • Analize si investigatii. Sa spunem ca nu am traditie in a face investigatii in mod regulat. Dar asa cum am inteles de ceva vreme, e o chestiune de respect fata de sine si responsabilitate fata de ceilalti sa iti faci investigatii regulate: analize de sange, control ginecologic, mers la dentist, control dermatologic si orice altceva este nevoie. Si nu o sa mai aman niciodata sa am grija de sanatatea mea.

Ideea este ca pe termen lung, pic cu pic se face mare. De cele mai multe ori, nu ne imbolnavim/ingrasam/prostim de pe o zi pe alta. Asta inseamna si ca mentenanta se face zi de zi, in pasi mici. Iar eu vreau sa fiu o masinarie performanta si bine unsa cat mai mult timp. 🙂

Where Am I?

You are currently viewing the archives for January, 2017 at .