On the road

December 31, 2014 § Leave a comment

We’ve just enjoyed breakfast and are doing some last minute packing before hitting the road for Vienna. I’m resting in bed like a queen, cup of coffee in one hand, eyes out on the window where it has been snowing incessantly.

There’s a lot to say about what has been going on in the past few days… All good stuff, of course. πŸ™‚ πŸ™‚
We are in paradise… with mountains, snowy woods, beautiful houses, great Christmasy atmosphere… and we have each other!
It’s almost too good to be true. We’ve rested a lot, slept late, played in the snow, skied, went for long walks in the village and enjoyed some absolutely delicious food – think Apfel and Topfen strudel, Kaiserschmarren, Schnitzel, Gulasch suppe… all the great things!

Si-n 2 cuvinte acum… e bine e bine e bine e bine e bine e bine e bine e bine πŸ™‚ πŸ™‚ πŸ™‚
Si-n cele 4 ore cat facem pana la Viena, o sa ma gandesc mult si bine la 2014 si ce-as vrea eu sa se intample in 2015.
Anul asta a fost dovada clara ca ce iti doresti din adancul sufletului, se implineste… Deci am sa indraznesc sa visez mult si colorat pentru 2015. πŸ™‚
Sunt foarte, foarte fericita.

P1050515

P1050556

Advertisements

Care-I treaba cu gatitul

December 18, 2014 § Leave a comment

Ca imi place la nebunie sa gatesc, se stie. Bine, mai discutam peste vreo 10 ani, cand gatitul va deveni o necesitate pentru cele 2 guri flamande care trebuie hranite… Deocamdata, la mine in casa gatitul e ‘an added bonus’- e bine daca ma ocup, dar nu e o drama daca nu e mancare in frigider.
Gatitul seamana cu sofatul in sensul ca exista intotdeauna niste reguli precise pe care trebuie sa le respecti.
Desigur, bucatarii cu stele Michelin sunt ca soferii de Formula 1: isi permit sa inoveze la cratita, respectiv la volan.
Dar eu sunt deocamdata in stadiul de ucenic. Sunt mandra ca aproape tot ce am invatat, am invatat facand singura.
Ador sa fac tarte, desi in continuare urasc senzatia de faina pe maini. Imi place sa fac gulasuri sau fripturi decadente. Mi-ar placea sa imi exersez mana la prajituri cu creme sau la torturi fine.
Pentru mine bucataria e un loc in care ma joc, si in care ma eliberez de tot ceea ce e ne-necesar.
Dar urasc gatitul en-gros, in oale mari, prajelile, tocanelile si tot ceea ce inseamna imbuibare si Colebil.
Aseara am facut un quiche cu praz si bacon, care stiu ca va fi devorat azi de familie.Un quiche nu e o tocanita din care sa manance o familie 3 zile. Nu e o mancare cu care sa iti umfli burta, ci un fel consistent, dar delicat.
Urmatoarea provocare e cozonacul, dar pentru el e nevoie de inca o pereche de maini. πŸ™‚

Jurnal de soferie (2)

December 18, 2014 § 2 Comments

Am impresia ca o sa-mi placa la nebunie sa conduc. Ma simt comod in masina, iar condusul mi se pare logic. Ador sa vad cum prind viteza, si cum pot sa o reduc imediat, daca vreau. Soferia e inteligenta. Poate imi place si pentru ca am pornit cu 0 asteptari, sau chiar cu o parere proasta despre mine, ca voi conduce ca o blonda. Desigur, mai am momente de black-out, in care fac dreapta cand instructorul imi zice stanga, sau ridic piciorul prea rapid de pe ambreiaj… dar in general am impresia ca ma descurc din ce in ce mai bine. Si inca n-am inceput parcarile. πŸ˜‰ Condusul pe timp de noapte e alta mancare de peste si soferii buni tocmai si-au castigat respectul meu. Cand conduci noaptea esti ca un lup la vanatoare, cu toate simturile ascutite si muschii incordati (exagerez, si nu prea). Oricum, condusul noaptea cere foarte multa vigilenta, cu atat mai mult cu cat pietonii au prostul obicei sa sara in fata masinii… Ahh, si cred ca condusul in Romania imi va prinde foarte bine in Elvetia, unde n-am auzit nici macar un claxon atunci cand o masina nu demara fix in secunda in care se facea verde. πŸ˜€

Jurnal de soferie (1)

December 16, 2014 § Leave a comment

M-am convins: a merge cu masina e ceva foarte, dar foarte misto.
Desi ai nevoie de multa vigilenta, atentie distributiva si concentrare, sofatul cred ca va fi pentru mine o stare de flow. Cel putin in anumite situatii. πŸ™‚
E timp pentru tine cu tine, in care nu trebuie sa zici nimic, pentru ca deja faci, deci te poti gandi in capul tau la diverse sau pur si simplu poti sa te bucuri de moment. E o senzatie foarte misto.
Prima oara cand am controlat masina singura mi se parea ca se conduce singura πŸ™‚ pentru ca eu nu am cum sa fac ceva atat de misto.
Desigur, sunt si momentele de panica acuta…multe momente de panica. πŸ™‚
Dar tind sa cred ca o sa-mi placa la nebunie sa conduc, sa ma plimb libera pe unde am chef, sa intru in masina si sa dau play la muzica preferata, apoi sa rulez pe sosea.
Imi place si ca toata treaba e extrem de tehnica – ai pedale, un volan, diverse butoane, o maneta in dreapta. Si, ce sa vezi, toate asculta de tine. :))))

Mai vorbim cand ajung la capitolul parcari, ceva imi spune ca acolo o sa ma distrez rau de tot. :))))
Cel mai mult ma sperie cand aud de oameni care nu si-au imbunatatit stilul de soferie niciodata, care nici dupa ani de condus nu sunt in stare sa execute singuri o parcare dificila. Adica oamenii-anti talent. :)))
Eu nu vreau sa fiu unul dintre ei. πŸ™‚

Probabil o sa imi fie mai usor daca asociez sofatul cu gatitul, adica o activitate cu reguli precise pe care trebuie sa le respecti in momente-cheie. Ma descurc foarte bine cand am 3 oale pe foc si o tava la cuptor si trebuie sa am grija de toate in acelasi timp. De ce nu m-as descurca cand trebuie sa ma asigur,sa semnalizez, sa fiu atenta la motor si sa schimb vitezele in consecinta, sa apas pedalele potrivite atunci cand e cazul?

Mi-e tare drag ambreiajul – si nu credeam ca o sa vina ziua cand o sa spun eu asa ceva. :)))

To do

December 15, 2014 § Leave a comment

What I need to write about before year-end:

Trip to Iceland
Wonderful Salzburg
Italy – Genova & Cinque Terre
Hot hot hot in the Danube Delta
Amazing Norway

Hmm… looking back this year was definitely not skimpy holiday- wise… πŸ™‚

Avion cu motor…

December 15, 2014 § Leave a comment

Mereu mi-a placut sa zbor cu Tarom. E ceva in familiariatea cu care esti salutat, o caldura si o umanitate pe care nu le vad in glossul insotitoarelor de bord de la Lufthansa, de exemplu.
Ieri am zburat de la Geneva la Bucuresti – primul zbor al meu unde capitan a fost o femeie – Aura Anghel. Mi-au placut la nebunie vocea ei calma si in care ghiceai siguranta, explicatiile clare… M-am simtit minunat!

Inteleg ca la mansa avioanelor Tarom stau 14 femei pilot, dintre care 3 sunt comandant. Aura Anghel este si ea commandant de aeronava si cred ca e o super femeie.

Avionul a fost pe jumatate gol, asa ca m-am putut desfasura in voie si cu ocazia asta m-am convins inca o data ca eu lucrez extraordinar de bine intr-un mijloc de transport aflat in miscare – cel mai adesea avion si tren.
Am primit si mancare vegetariana si am apreciat ca Tarom este printre putinele companii aeriene unde poti opta pentru mancare vegetariana, vegana si chiar raw vegana sau mancare adaptata diferitelor regimuri – fara sare, fara zahar, et.

itinerariu
Am urmarit mereu itinerariul de pe panou.

munti
Austria si muntii ei

food
Brunch in avion tarom

Tarom, ne vedem din nou peste cateva zile!

Mai aproape de un vis

December 13, 2014 § Leave a comment

Imi vine sa strig: ‘Aleluia!’
E interesant cum de fiecare data, dar absolut de fiecare data, dupa o vale foarte adanca urmeaza un munte foarte inalt. Aseara am fost dusa usurel in varful unui munte – si la propriu, si la figurat.
Ni s-a implinit un vis tare frumos… incredibil!
Pentru mine visul asta inseamna liniste, pace, permisiunea de a fi fericita, de a spera, de a putea face planuri.
Inseamna echilibru – si este ceea ce imi doresc cel mai mult.

BRAVO, Elvin! Sunt foarte mandra de tine! Toata munca, stradania si rabdarea ta au fost rasplatite…
Sunt foarte fericita pentru tine, pentru noi doi.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for December, 2014 at .