Asteptari nerealiste sau proiectii in viitor?

August 26, 2016 § 3 Comments

Cand eram mica, aveam o idee destul de clara despre cum as vrea sa fie viitoarea mea familie ‘cand ma fac mare’, despre cum ar fi relatia cu sotul meu, si cum ar arata viata in general. Ei bine, toate figurile feminine din jur de la matusa la bunica s-au asezat de-a curmezisul peste ‘viziunile’ mele spunandu-mi clar si raspicat ca visez cai verzi pe pereti si o sa vad eu, ca barbatii sunt asa si pe dincolo :), plus ca se schimba, unul e omul pe care il iei acum si altul e cel cu care imparti perna peste 20 de ani, si tot asa…

In mod ciudat, in mine se imbina doua trasaturi contrastante: pe de o parte am un optimism fantastic si asteptari pozitive de la oameni, si pe de alta parte, ma consider extrem de cinica si mi se pare ca intuitia mea ma ajuta sa radiografiez oamenii repede si corect. Sunt un melanj bizarĀ intre un hippie si un inginer. šŸ™‚Ā Viziunea optimista imi da putere, tenacitate, e aproape o credulitate prosteasca, dar foarte eficace. šŸ™‚ Iar cinismul ma ancoreaza bine de tot in realitate si ma ajuta sa iau decizii bune in ceea ce ii priveste pe oameni, si sa nu pierd timpul acolo unde nu e cazul. šŸ™‚ Frumusetea e ca pedalez mereuĀ intre aceste tendinte, ceea ce imi aduce mereu o abordare fresh.

Toate bune si frumoase pana acum. Si cum ramane cu asteptarile si visarea? De exemplu, eu am spus dintotdeauna ca nu o sa fiu o bridezilla, ca nunta mea va fi un eveniment ‘de suflet’ si nu de marketing si ca o sa fac lucrurile in felul meu (si al lui, desigur). Ehh, si toata lumea mi-a dat peste nas si mi-a fluturat tot felul de scenarii desprinse din comediile americane cu nunti. Am ascultat si am trecut mai departe, am facut cum am crezut si simtit eu. Si a iesit asa cum am vrut, nici mai mult, nici mai putin.

Am invatat ca trebuie sa ma concentrez strict pe ceea ce vreau eu si sa ignor cu gratie orice nu imi serveste. Nu e vorba ca nu iau in considerare sfaturile sau bunele intentii ale altora, dar ma exaspereaza intelepciunea populara de tipul ‘lasa ca o sa vezi tu’Ā aplicata in fel de fel de situatii, de la maritis pana la relatia cu sotul, maternitate, etc. Da, o sa vad, dar o sa vad ce am vrut eu sa creez. Cred foarte mult in dictonul ‘cum iti asterni, asa dormi’. Si mai cred ca intelepciunea populara poate aduce si acreala sau blazare, iar eu asa ceva nu vreau sa gazduiesc in sufletul meu.

Pana acum, viata a fost foarte darnica si mi-a adus tocmai acele lucruri dupa care tanjeam atunci cand eram mica. M-am incapatanat sa visez si nu regret nici o secunda.

Mallorca: ghid de desfatare (1)

August 25, 2016 § 3 Comments

Da, ati citit bine. Nu ghid de vizitare, ci de desfatare. Pentru ca Mallorca se gusta, fara a putea fi vreodata epuizata.

Preambul: am planuit vacanta aceasta inca din Noiembrie anul trecut, cand stiam ca vom avea nevoie de o pauza de la wedding planning. šŸ™‚ Si desi am riscat, bine am facut, pentru ca ne-am intors cu bateriile incarcate, si o piele sarutata usor de soare. šŸ™‚

Cand e cel mai bine sa mergi in Mallorca? Noi am mers la jumatatea lui Iunie si vremea a fost ideala. Soarele nu ardea foarte tare si sezonul inca nu incepuse, ceea ce inseamna ca nu era deloc aglomerat. Am inteles ca in perioada Iulie-August e varf de sezon si insula se aglomereaza, ceea ce inseamna preturi mai mari la cazare, asteptare mai lunga la restaurant, aglomeratie. Adica tot ceea ce nu imi place mie. šŸ™‚

Transport: Biletul de avion de la Geneva spre Palma si returĀ a fost 70EUR. Un pret foarte bun, zic eu. Se ajunge foarte repede, in putin peste o ora eram in insorita Palma. De la aeroport am inchiriat o masina pentru ca aveam de gand sa cutreieram in lung si lat.

Cazare: Am gasit pe booking.com un apartament mare si foarte curat in Edificio Puerto, in Colonia Sant Jordi. Am fost 3 cupluri in 3 dormitoare, o sufragerie imensa, 2 bai, o bucatarie utilata cu de toate si o terasa unde puteai da petreceri cu multi oameni. šŸ™‚ Foarte curat si primitor, unde mai pui ca eram la 2 minute de plaja. Si cazarea a fost foarte ieftina, am platit 30 EUR/persoana/zi. Unde mai pui ca privelistea de pe terasa era absolut imbatabila:

priveliste

Despre Palma, numai si numai de bine: orasul este mult mai mare decat ne asteptam (~600,000 locuitori). Atmosfera este grozava, orasul seamana mult cu Barcelona, iar pentru noi a contat ca nu era inca foarte aglomerat. Unul dintre reperele cele mai importante ale orasului este Catedrala Sfanta Maria, o constructie gotica construita in secolul XIII. Fortareata alaturata se numeste Almudaina si este construita in stil maur. Impreuna, vegheaza asupra Palmei si privelistea e pur si simplu impresionanta.

catedrala 2 Catedrala

Un alt reper in Palma sunt numeroasele cofetarii unde se servesc ensaimadas– un fel de foietaj circularĀ servit fie simplu, fie umplut cu gem. Mie una nu mi-a placut, dar prietenilor mei, da.

ensaimadas

Atmosfera pe strazile din Palma era fantastica, spaniolii relaxati, turistii veseli. Magazinele cu haine pentru toate gusturile si buzunarele. Totusi, in spirit ceva mai frugal, am evitat de data aceasta tentatiile si mi-am lasat privirea furata de standurile vesele cu fructe, vitrinele colorate, copacii care filtrau jucaus lumina razele de soare.

palma la apus strada

Mancarea: Am ales sa facem cumparaturi la supermercado si micul-dejun sa il servim acasa. Asta a functionat foarte bine. Pranzul si cina ne prindeau pe afara si am mancat extraordinar de bine: toate vietatile marine de la calamari la scoici, tipari, peste de toate felurile si preferata mea, caracatita. Seara imparteam mai multe tapas si obligatoriu, o carafa de sangria. Este greu sa dai gres cu mancarea in Spania, dar recunosc ca am mers mult pe recomandarile de pe tripadvisor.

Restaurante pe care le-am incercat si ne-au placut mult in Colonia San Jordi:

S’Arrosseria – aici am mancat cel mai bun calamar fript. E un restaurant fara pretentii, frecventat mai mult de localnici

Cassai Beach House – o priveliste fantastica si un vibe foarte bun. A fost cel mai scump restaurant la care am fost (nu exagerat, totusi). Unul dintre prietenii nostri a savurat specialitatea de porc iberic, si a spus ca e printre cele mai bune fripturi din viata lui.

Cam asa era la Cassai:

cassai1 cassai 3 cassai 2

Dar de departe cel mai mult si mai mult ne-a placut la 5illes, unde cred ca am ajuns in fiecare seara. Aici tapas erau extraordinare, insa locul era faimos mai ales pentru cocktailuri pe baza de fructe.

caracatita cocktails

In episodul urmator voi povesti despre toate plajele minunate unde am ajuns (si credeti-ma, multe au fost incredibil de frumoase) si alte orasele vizitate.

Smoothie de mure: cel mai bun mic- dejun

August 24, 2016 § 3 Comments

Constant preferintele mele pentru micul-dejun se schimba. De la terci de ovaz iarna la paine cu unt si branza langa un ceai primavara, si pana la… smoothie in zilele de vara.

De data asta e vorba de un smoothie cu mure absolut delicios, caruia i-am nimerit proportiile la fix. Fara prea multe vorbe, iata ce pun eu in smoothie:

  • 1 iaurt grecesc de 120g – e musaiĀ ca iaurtul sa fieĀ gras
  • o mana generoasa de mure bine coapte
  • 1 lingurita de miere – de data aceasta am folosit miere Manuka, e delicioasa
  • apa plata – din ochi. Aici adaugati in functie de consistenta dorita
  • 1 lingurita de chia
  • 1 lingura de seminte de canepa

Blenduiesc intr-un vas primele patru ingrediente, si apoi adaug semintele de chia si canepa. Avantajul este ca acest mic-dejun e plin de fibre, proteine de calitate si minerale importante (pe care le luam din chia si semintele de canepa canepa). Unde mai pui ca e delicios,Ā usor de preparatĀ si portabil. Ca sa nu mai spun ca este extrem de racoritor si contribuie la o digestie optima.

Care e combinatia voastra preferata de smoothie?

smoothie

Ingredientele unei zile perfecte

August 23, 2016 § Leave a comment

Pentru astazi aveam in plan sa vorbesc despre cu totul altceva, dar… planurile sunt facute sa fie date peste cap uneori. šŸ™‚

Pentru mine o zi perfecta incepe cu un somn bun – da, ati citit bine, cand ma trezesc odihnita asta imi schimba total perspectiva.

E important ca la prima oraĀ sa fie ordine in casa, vasele spalate, toate la locul lorĀ – asta imi da un sentiment de eliberare si start bun.

Imi place sa am deja pregatit un mic-dejun delicios- zilele astea, micul-dejun consta in fructe proaspete sau smoothies, dar… preferintele se schimba de la o zi la alta.:) Pe vremuri imi placea o cafea fierbinte langa micul-dejun, acum nu mai am apetit pentru asa ceva.

O lista clara de to-dos si prioritati este deja pregatita de cu seara. Ah, si nu as incepe ziua direct cu un conference call, mi-as da un pic de timp sa ma organizez si sa ‘intru in atmosfera’. Ziua ar fi extrem de productiva, cu vesti bune si oameni pozitivi. Fara prea multe intreruperi si sincope. šŸ™‚

La pranz as manca o salata si as profita de cateva minute sa mai citesc din cartea preferata – o carte de coaching sau un roman, zilele astea. Sau sa trag un pui de somn – yeah right, who am I kidding? šŸ˜€

As intrerupe munca de dupa-amiaza pentru un pic de visare, eventual m-ar suna E. sa imi spuna ca in seara aceea mergem sa vedem o casa. šŸ™‚ As incheia ziua de lucru cu o lista de to-do clara si m-as apuca de ceva treburi administrative prin casa. In timpul asta as vorbi si cu diversi membri ai familiei la telefon si m-as bucura ca parintiiĀ si bunicii sunt relativ sanatosi si lucrurile merg cat de cat bine.

Ca prin magie, cina ar fi deja in cuptor. :)))) Si repede repede, ar intra si E. in casa si am povesti intamplari de peste zi – ador momentele astea de regasire, liniste si pace.

Dupa cina se impune o plimbare pe la padure. Sunt multi alergatori, familii cu copii, varstnici iesiti la Nordic walking si… noi, care nu stiu prĆ©cis unde ne incadram. šŸ™‚ Imi place la nebunie sa ma plimb, sa ascult fosnetul copacilor, sa inregistrezĀ fiecare mica schimbare ce semnaleaza trecerea anotimpurilor. Si de asemenea, imi placeĀ mult sa folosesc timpul asta ca sa imi clarific anumite ganduri si sa imi fac planuri.

Dupa plimbare, o ceasca de ceai de tei si un serial sau o carte buna buna buna. Un ultim tur al casei, sa strang ce mai e de strans si-apoi nimic nu mai sta intre mine si unĀ somn bun, adanc, regenerant. šŸ™‚

La voi cu cum arata o zi perfecta?

Visare de vineri dimineata

August 19, 2016 § 2 Comments

E vineri. M-am trezit cu noaptea in cap, trebuia sa am o sesiune de feedback cu un client din India, dar a anulat in ultimul moment. Pentru o clipa am contemplat ideea de a ma intoarce inapoi in culcusul cald al patului, dar am renuntat: am prea multe de facut azi.

M-a lovit o greata destul de rea, asa ca am scos paharul cu chisalita de prune din frigider si am sorbit incet… E prima oara cand fac chisalita si sosul dulce-acrisor ma mai alina putin. Imi dau ragaz de visare pana ma apuc cu avant de emailuri, rapoarte si cate altele.

Realizez ca amĀ zero control asupra vietii. Si totusi, cum se face ca tot ce am visat si mi-am dorit cu adevarat s-a implinit? Cum se face ca primesc mereu atatea daruri, ca mereuĀ apare o solutie, ca gasesc nu unul, ci doua sau trei colace de salvare?

Indraznesc sa visez mai departe. O casuta pe pamant, suficient de aproape de oras cat sa ne fie usor pentru scoli si servicii, suficient de departe cat sa avem parte de liniste si sa simtim pulsul vietii in natura. Daca deschid usa, vad o gradina verde, verde, cu iarba grasa, din aceea in care te poti tavali cu pruncii. Vad un brad, o magnolie, un liliac, un nuc, un visin,Ā o gradina cu legume din care fac cele mai minunate mancaruri, multe flori, lavanda din care fac buchete cu care parfumez casa. Vad viata, munca, joaca, bucuria de a trai si de a fi impreuna.

Sunt foarte aproape de visul asta si multumesc in fiecare zi pentru cat de binecuvantati suntem – noi toti.

Jurnal de multumire (1)

August 18, 2016 § 4 Comments

Am mai spus eu si cu alte ocazii ca sunt o rasfatata a soartei. Dar intamplari din ultima vreme, mai mici sau mai mari, mi-au facut viata si mai frumoasa:

  • Ieri dimineata stabilisem cu E. sa mergem la ferma sa culegem mure inainte sa incepem programul la serviciu. Doar ca dimineata eu am dormit bustean si cand am deschis ochii… ce sa vezi, in partea dreapta a patului pijamaua lui statea frumos impaturita. Imi spun in gand ‘fir-ar sa fie, a plecat mai devreme la birou, a uitat de mure’. Si ma apuc si eu constiincioasa de treaba. Doar ca, ce sa vezi, in vreo 30 de minute cine intra pe usa cu o casoleta maaare mare de mure grase si zemoase? Si cu ardei si castraveti si rosii de la ferma? Da, sotul meu. Am fost foarte fericita.
  • Budinca de cozonac cu banane si sirop de artar de la Ioana. Cand fac ceva bun, imi place sa impart cu altii, dar se pare ca si altora le place sa imparta cu noi. Budinca asta e cremoasa, cu un gust pronuntat de banane si crocanta datorita nucilor. E drept ca e mai potrivita pentru zile reci si cetoase, dar cateva lingurite dimineata au mers si acum.
  • Saptamana trecuta am fost la Londra pentru un training. Intr-una dintre seri sora mea m-a invitat la un restaurant israelian absolut fantastic. Si desi nu eram in cea mai buna forma, mancarea si atmosfera de la Palomar m-au cucerit. Nu am facut poze, dar a fost una dintre cele mai bune mese din viata mea.De-abia astept sa ma intorc acolo,Ā data viitoare si cu E. Si cu ocazia asta mi-am amintit de excursia noastra in Israel si toate aventurile – a se repeta, candva.
  • Sunt fericita ca e August. Ca au aparut strugurii, smochinele, ca se coc vinete care vor intra la congelator (observati, va rog, diateza pasiva :)) si viata e buna si inca blanda cu noi.
  • Orhideea primita la nunta. In sfarsit am si eu o floare in ghiveci care rezista la noi in casa. šŸ™‚ Am observat ca orhideea nu este foarte pretentioasa, rezista bine si fara multa lumina si fara apa si isi pastreaza aceeasi tinuta. E clar, uneori as vrea sa fiu orhidee. šŸ™‚

Despre prioritati

August 17, 2016 § 5 Comments

Vremurile se schimba, si odata cu ele, si prioritatile. Cand eram mica simteam ca ma pot descurcaĀ in orice situatieĀ – la scoala, cu prietenii, in vacantele de la tara, la bucatarie. Simteam ca ma pot adapta in orice imprejurare, ca nimic nu imi este peste putinta, ca sunt in stare de orice.

Apoi am crescut si am vazut cu cata usurinta pot ‘schimba palariile’. La serviciu angajatul perfect, care e dornic sa munceasca mai mult si mai bine si este dezamagit de el insusi cand nu performeaza la cote maxime. Acasa iubita care poate si face: de la prajituri pana la curatenie, trecand prin dezmierdat. Fiica ideala, mereu gata sa te asculte, sa te aline. Prietena si sora care e mereu acolo cu o solutie sau macar o vorba buna.

Si eu? Mai pe la coada.

Culmea e ca imi placea sa jonglez cu toate rolurile astea, uneori pana la epuizare. Egoul meu era suprasaturat, desi corpul si sufletul ziceau altceva. Imi spuneam ca atunci cand voi fi mama ma voi descurca excelent, ca nu e nimic ce eu nu pot face, nimic de la care sa ma dau inapoi.

Cred in continuare asta, doar ca nu mai sunt dispusa sa ma consum. In continuare tind sa ma trezesc la ore obscene doar ca sa fiu sigura ca imi indeplinesc toate indatoririle la serviciu – din pacate sau din fericire, nu mai pot trezi chiar atat de dimineata, zilele astea simt nevoia sa dorm mult si bine. In continuare sufar cand sunt certata, sunt mai dezamagita eu de mine decat oricine altcineva. In continuare imi pasa incredibil de mult de… mult prea multe aspecte din viata asta.

Doar ca vine un punct in care chiar trebuie sa incepi sa prioritizezi. Pentru mine casatoria a venit la pachet cu o integere clara a faptului ca de acum sunt responsabila pentru familia mea. Da, suntem o familie moderna, si nu, nu imi mai doresc sa fiu ‘the Eastern European woman who does it all’. Dar dupa ani de zile in care am trait pentru a excela la job, ma gandesc ca a venit momentul sa ma ingrijesc mai mult de mine, deĀ sotul meu si de viitorii nostri copii.

Cum arata aceasta re-prioritizare? In primul rand, incerc sa scap de angoasa ‘performantei’. Imi doresc sa nu ma mai intereseze chiar atat de mult apreciereaĀ altora, sa nu mai fiu orbita de KPIs siĀ productivitate. Imi doresc sa am o viata echilibrata, in care sa imi fac timp pentru mine si pasiunile mele, pentru a administra casa, timp pentru a investi in proiectele personale. Experienta m-a invatat (si nu o singuraĀ data) ca nu intotdeauna ceea ce investesti la serviciu ti se va plati inapoi. Vreau sa nu ma mai simt vinovata ca nu imi petrec duminica lucrand la vreun raport sau facand planificari. Ca exista ‘nu pot’, ‘nu vreau’ sau ‘nu acum’ si sunt perfect normale.

Poate ca asumarea asta a cine sunt (indiferent de ce mi se cere sa fiu) vine odata cu varsta. Nu stiu, dar imi place. šŸ™‚

Lucrez la un plan care ma are in centru pe mine si familia mea: proiecte personale, odihna din plin, sport, si o multumire care nu vine de la birou, ci dinauntru.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for August, 2016 at .