Niste ganduri despre curatenie

March 27, 2017 § 5 Comments

Nicicand nu m-am mai simtit atat de stapana: pe corpul si mintea mea, pe casa mea. Astazi am fost la control si se pare ca bebelusa e in block-start, totul e pregatit pentru ca lucrurile sa decurga ca unse (pun intended ;). Eu cred ca energia extraordinara din ultimele saptamani (luni?) de sarcina le este data femeilor pentru ca ele sa realizeze cat de incredibil de puternice sunt. Cel putin eu asa ma simt: increzatoare si puternica.

Am chef sa fac din casa mea o mica bijuterie, vreau sa o fac sa straluceasca din toate partile. Da, curatenia, ordinea ma fac sa ma simt bine, organic bine. Imi place sa gatesc, sa fac lucruri bune pentru noi. Sa am o fata de masa curata si o vaza cu flori. Si niciodata nu m-am mai simtit asa limpede la cap. 🙂

Nu astept sa fiu inteleasa de altii. 🙂 Oricum, probabil ca in cateva zile toate astea se vor schimba si ma voi uita la aspirator ca la un obiect strain. :))) Imi e clar ca pregatesc un cuib: aruncam, construim, spalam, lustruim si stergem si e o placere extraordinara in asta. Scapam de tot ce e ne-esential pentru a face loc unei fiinte minunate.

Am urat dintotdeauna sa calc. Mi se pare o pierdere de timp si nici nu ma pricep (probabil exista o legatura cauzala intre astea doua ;)). Imi place sa port haine calcate la dunga, dar procesul in sine mi se pare plictisitor si oarecum greoi. Avea mama o cunostinta care calca de la prosoape la lenjerie intima si sosete. Tot acea femeie schimba prosoapele de la baie zilnic si mai facea inca cateva lucruri care mie mi se pareau incredibile. Insa in casa ei ma simteam minunat – si oarecum stingher.

Mai tarziu, cand m-am mutat la Bucuresti sansa a facut sa ajung intr-o zi in locuinta unei vecine care m-a invitat la ea. Ei, si cum sa refuzi invitatia unei doamne onorabile? Tin minte si acum sufrageria: lumina amiezei care cazea piezis pe masa din lemn masiv, decorata cu un mileu mare, in mijlocul caruia trona o vaza cu garoafe. Simplu si elegant. Praful era sters, mobila era putina dar comoda. Acele fotolii pe care sunt sigura ca le stie toata lumea, dar bine intretinute. Cateva carti intr-o biblioteca, un serviciu de cesti intr-o vitrina si un televizor. Pe jos, un covor in ceva culori caramizii care se vedea ca fusese aspirat si curatat bine. Ei, dupa cateva minute doamna a venit de la bucatarie cu o tavita pe care asezase o ceasca cu cafea aburinda si o felie de placinta cu mere. Scena aceea mi s-a parut Paradisul. Simplitatea absoluta a unei dupa-amieze tihnite, cafeaua cu caimac intr-o ceasca cu margini aurii, o prajitura de casa. Si vorba simpla si blanda a unei doamne trecuta prin viata. Timpul a stat pe loc in acea dupa-amiaza, intr-o sufragerie cu garoafe rosii.

Cred ca cu sau fara hormoni, curatenia din casa mea va fi mereu importanta pentru mine. Casa mea e templul meu. Calcatul rufelor poate fi meditativ (totusi, prosoape nu cred sa ajung sa calc vreodata). Frecatul faiantei la fel. Si da, stiu ca as putea sa imi folosesc acele ore intr-un mod mai productiv. Insa ma intreb: unde gonim in halul asta? Unde o sa ne duca atata ‘productivitate’?

Pe mine curatenia ma calmeaza si ma limpezeste. Pe voi?

Advertisements

Inca aici

March 20, 2017 § 5 Comments

Sunt inca aici, suntem inca doua intr-una. 🙂 Doar ca nu am mai avut chef sa scriu. Probabil voi regreta ca nu am tinut un jurnal al acestor saptamani, dar in mare a fost asa: un baby shower extraordinar, multe iesiri cu prietenii, reorganizat casa si ultimele cumparaturi (chiar cred ca am reusit sa fim conservatori, nu am cumparat deloc multe chestii), o obsesie a mea pentru praf, mizerie si dezordine, cursul de coaching, clienti noi, nopti dormite foarte bine, o energie extraordinara.

Si acum a venit primavara. Vremea este incredibila. Un soare bland, care nu arde si nu oboseste. Oriunde imi intorc ochii, iarba de un verde minunat. Pomii se pregatesc sa explodeze in culoare. E curat, e proaspat, e optimist. Inima mea e bine. Este atat de plina de speranta si liniste! Pur si simplu, am incredere in mine si fetita mea ca vom fi bine, ca va fi asa cum trebuie sa fie. Da, fac exercitii de vizualizare, da, imi doresc ca lucrurile sa stea intr-un anumit fel, dar sunt linistita si deschisa. Stiu ca sunt pe maini bune. Familia si prietenii nostri ne inconjoara cu multa, multa dragoste. Tati e si el protector si linistit.

Nu am decat sa visez, sa imi las mintea si corpul sa isi faca treaba, si sa visez la posibilitati. Stiu despre mine ca sunt extraordinar de puternica, rezistenta si intelegatoare. Despre ea, stiu ca a fost exemplara in aceste 9 luni cat a locuit in burta mea. O sa nasc linistita, cu dragoste, incet.

Si ne vom intoarce toti trei acasa, pe o vreme superba ca asta. Pentru ca suntem binecuvantati.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for March, 2017 at .