No regrets?

May 30, 2014 § Leave a comment

Zilele astea am fost mai introspectiva decat de obicei. Mi-au dat tarcoale tot felul de amintiri, franturi de conversatii si scene din trecut, dar mai ales, am alcatuit si un buchet frumos de regrete.
Regret ca nu m-am jucat mai mult. Ca am inceput sa fiu serioasa, responsabila si cu griji de cand eram mica. Regret ca am fost mereu cu ochii pe: urmatoarea tema la scoala, urmatoarea lucrare de control, urmatorul examen, deadline la serviciu, scop, proiect, calatorie. Regret ca nu m-am aruncat in aventuri, gen: mers la mare in week-end, dansat pana dimineata, tuns parul singura (bine, pe asta am facut-o o data, but ’twas not fun), chicotit, susotit, facut prostii.
Regret ca sunt tipul de scolarita serioasa, cu parul strans corect in doua cozi, si cu doua degete mereu in aer, gata sa iasa la tabla si sa raspunda corect.
Regret ca nu am avut mai multe esecuri si ca am plans mult prea mult pentru cele pe care le-am avut.
Mai regret si ca m-am stresat necuviincios de mult pentru prima zi de job adevarat din viata mea. Ce zic eu, primele saptamani/luni au fost de cosmar – si nu trebuia sa fie asa.
Regret ca ma intereseaza parerea oamenilor si ca ma doare cand ii dezamagesc sau fac ghem asteptarile lor de la mine.
Regret ca nu am un copil (inca).
Regret ca nu am petrecut mai mult timp cu bunicii mei.
Regret ca familia noastra extinsa nu e mai unita.
Regret ca nu mi-am vizitat tara natala mai mult.
Regret ca ma grabesc mereu, din ce in ce mai mult, ca pana si atunci cand ies la bere capul meu e plin de to-do lists, ca am uitat sa ma relaxez cu adevarat, ca sunt suparacioasa, ca tresar la orice zgomot mai puternic, ca nu petrec suficient timp cu prietenii mei, ca sunt prea critica si ii judec prea mult pe ceilalti.
Regret ca nu gatesc mai mult si nu mai citesc cu aceeasi pofta ca pe vremuri.
Regret ca nu mai rad mult si sincer, cum faceam pe vremuri. Si ca in diminetile de vara casa nu mai miroase a salcam, tei sau iasomie asa cum mirosea uneori acasa.
Sigur, trecutul nu e plin de castroane de gris cu lapte si baloane roz, ci e mai degraba in dungi galbene si negre, dar am impresia ca mult prea repede si mult prea devreme mi-am incarcat visele curate si albe si fericirile mici intr-o remorca, si am trimis-o pe fundul marii.

Si mai regret faptul ca randurile de mai sus sunt numai si numai consecinta propriilor mele alegeri, si ca intre ce vreau si ce sunt nu am pus mereu semnnul ‘=’

Next destination: Iceland!

May 13, 2014 § Leave a comment

I’ve just come back from Paris and I’m ready to board the plane again. Destination: Iceland (yes, I know!)

I’m a little bit fatiguée and a little bit more stressée, so here is my intention for this trip:
# I want a holiday that is relaxed and worry-free – I don’t want to be constantly checking email or having to work on my laptop
# Clean water and healthy food – I am positive the water there will be amazing, let’s hope they offer some veggies too, but if not, I’m fine with seaweed salad too 🙂
# Beautiful, panoramic landscapes
# Some adventure – read horse-back riding, maybe diving, maybe getting lost in the wilderness while chasing puffins?
# Seeing the Northern lights
# Good coffee – I hear Iceland is famous for the amazing coffee
# A mud massage at the Blue Lagoon?
# TBC

Vreau!

May 1, 2014 § Leave a comment

In primul rand, vreau sa am intelepciunea de a accepta ordinea si dezordinea vietii si de a descoperi sau construi un sens vietii (pentru ca nimic nu este mai angoasant decat vidul existential).

In al doilea rand, imi doresc ca eu si companionii mei de drum sa fim sanatosi tun. Unii si-au ratat sansa asta, dar eu simt ca sunt bine si vreau sa fiu o baba vioaie, intreaga la minte, agera si sprintena, cu carne tare si oase bine unse. Sa fac mult sport, pielea sa stea intinsa pe mine, nervii la locul lor si celulele intr-o perfecta armonie.

Apoi, vreau sa fiu de ajutor celor din jurul meu – pentru ca e ceva minunat in a darui si eu de-abia incep sa descopar teritoriul asta.

Vreau sa continui sa iubesc si sa fiu plamadita 100% din entuziasm, dar unul sanatos. Sa am pe cine tine in brate si cine sa ma tina in brate, cu cine ma plimba, de la cine invata, pe cine bucura.

Vreau sa nu am grija banilor, niciodata. Sa circule ei liber prin natura, eu primesc mereu tot ce am nevoie!

Sa am sufletul plin de multumire in fiecare noapte cand ma culc. Stiu eu cui multumesc si pentru ce.

Sa am copii, vreo 3, asa. Copiii mei sa fie sanatosi, atat. Si sa creasca liberi, pe pajisti dintre munti, si veseli.

Sa nu incetez niciodata sa invat si sa nu devin un simplu rezervor de apa. Eu vreau sa fiu un rau care tasneste cu forta din maruntaiele muntelui!

Sa nu imi pierd niciodata o anumita candoare a gandirii si acea incredere ca TOTUL este si va fi BINE clipa de clipa, ca suferinta are un sens, ca exista bucurie in lume, precum si cineva care ne tine in causul palmei pe toti si nu ne da drumul niciodata.

Sunt fericita…

Where Am I?

You are currently viewing the archives for May, 2014 at .