Esentialul

September 9, 2017 § 4 Comments

In chiar acest moment, din dormitor se aud doua sforaituri: al lui si al ei. Caci da, barbatul si copilul meu dorm, fiecare in lumea si pe limba lui. Iar eu m-am strecurat afara din asternuturi ca sa scriu ‘pe hartie’ ceea ce scriu in gand de atat de multe ori: Doamne, ce bine e! Ce bine e cu ei!

Sigur, asta vine dupa ce m-am rastit la el ca face prea mult zgomot si trezeste infanta. Si dupa ce mi-am dat ochii peste cap caci ea vrea sa suga pentruamiaoara. Dar totusi… ce bine e cu ei! Cata bucurie si recunostinta. Alaturi de ea, oricat de mica ar fi ora la care ma trezeste dimineata, pot zambi laaaaaaaarg.

Sunt multe de spus… multe. Sigur ca era bine si inainte, era bine de una singura si era bine in doi. Dar triunghiul asta plin de amor e perfect.

Ce altceva se mai intampla cu mine si in viata mea? Ei bine, abia astept sa fiu din nou in rochii si pe tocuri. Mai e putin pana ma intorc la birou si sunt plina de pofta. Citesc mult, mai mult decat am facut-o in toti acesti ani.Mustesc de idei, pe care am inceput sa le notez cu constiinciozitate. Coc mult, fac fel de fel de prajituri si mancaruri. Si-mi imaginez ziua in care ii voi avea pe toti ai mei adunati la aceeasi masa, bucurandu-se de bucatele pe care le-am pregatit cu toata dragostea si energia.

Fac planuri, da. Dar mai mult ca niciodata traiesc minutul, clipa. Multumesc Cerului ca m-a inzestrat cu o memorie asa buna – nu voi uita niciodata scene, momente intre mine si fiica mea, intre noi trei. Esentialul e asta: sa fim sanatosi si sa ne iubim.

Noapte buna!

Advertisements

M-am intors?!

July 27, 2017 § 8 Comments

Ei, inca nu m-am intors in plina forta. Zilele se rostogolesc repede, pline de intelesuri, asteptari, mirari. Ma uit cum copila mea se schimba de la o zi la alta… ce zic eu? uneori mi se pare ca se schimba de la o ora la alta.Ma uit si inauntrul meu si vad cum parca ma adancesc. Ma simt alta – mai inteleapta, mai rabdatoare, mult mai puternica. Pe exterior, ma simt bine si lumea spune ca arat mai bine ca niciodata. Adevarul e ca tocmai in zilele mele proaste imi *impun* sa ma ajut mai abitir: haine frumoase, in care sa ma simt bine, putin machiaj, o mancare ce ma hraneste si nu doar ma umple, ganduri bune. Si energia vine la loc. Nu am de ce sa ma plang: am un copil sanatos, un sot care ne iubeste pe amandoua si crestem incredibil de frumos toti trei. De cele mai multe ori e liniste si pace, laptele curge… curge mult si bine. La fel si gandurile mele.

Ce am invatat lunile astea:

  1. La fel ca orice alt lucru in viata, a fi parinte este o chestiune profund unica si personala. Asa ca am eliminat rand pe rand tot ceea ce auzisem, internalizem, luasem de buna din experientele altor parinti. Majoritatea erau chestii toxice, oricum.
  2. A fi organizat este o arta care te va duce departe. Ca o fi personalitatea mea, sau educatia, sau jobul – nu stiu – cert e ca am fost mereu o fire organizata (‘militaroasa’, ar spune unii). Dar habar nu am avut cat de mult ma va ajuta aceasta trasatura sa razbat in noul meu rol de mama. Imi organizez lucrurile din timp, mi le scriu pe foaie, mi le ordonez in cap si trec la treaba (de cele mai multe ori, ca sunt si zile in care ma simt ca o sina peste care a trecut de nenumarate ori trenul).
  3. Multi-taskingul ajuta. Alaptez, mananc eu insami, dau un mesaj si cu piciorul trag inspre mine paturica lui bebe. Da, imi folosesc la maximum mainile, picioarele si creierul in acelasi timp. 🙂
  4. Totul trece. Minutele alea cand esti afara cu copilul. Copilul obosit si poate flamand, cu siguranta iritat. Esti departe de casa, doar tu, caruciorul si copilul si-n timp ce din bratele tale pline se aud urlete, tie iti vine sa le lasi pe toate balta si sa pleci unde oi vedea cu ochii. Trece.
  5. Ai incredere in copil! Copilul nu e dusmanul, nici un terorist care urmareste sa te extermine. Copilul trece printr-un proces extrem de complex de invatare, si asta vine cu multe provocari. E important sa fii in acelasi ritm cu copilul, sa il asculti pe el si sa te asculti pe tine si sa te relaxezi pe cat posibil.
  6. Nu sunt doar mama. Da, imi place la nebunie noul meu rol si sunt foarte recunoscatoare. Cu toate astea, astept sa ma intorc la serviciu si mi-am propus niste obiective profesionale. Citesc in continuare (poate mai mult decat inainte). Imi plac hainele (si imi descopar un nou stil, noi resurse de creativitate). Sunt femeie. De fapt, sunt un om care are nevoi si dorinte ce nu au legatura cu bebelusul. Datoria mea este sa ma ascult si sa imi implinesc pe cat posibil aceste nevoi si aspiratii.

Dupa aceste cateva luni, ma simt mai matura, mai lucida, mai ancorata in realitate (dar si in magia posibilitatilor). Ma simt mai plina de viata, mai ambitioasa si tandra decat am fost vreodata. A fi mama m-a facut sa imi imping motoarele la turatie maxima…

 

De cand ai venit tu…

April 18, 2017 § 10 Comments

De cand ai venit tu, ma simt beata de atata iubire. Nu imi vine sa cred ca ai fost in mine, ca esti a noastra.

De cand ai venit tu, am invatat sa ma minunez asa cum nu am facut-o niciodata. Cu tine invat linistea si rabdarea, cu tine invat sa raman in secunda, secunda aceea cat te uiti adanc adanc in ochii mei si-apoi pe la coltul gurii ti se scurge un firicel de lapte.

De cand ai venit tu, simt ca pot sa dau tot si inca ceva. Ca pot mai mult decat credeam.

De cand ai venit tu, il iubesc pe tatal tau si mai mult si nu credeam ca asta e posibil. Dar venirea ta pe lume a intarit si mai mult legatura noastra si suntem triunghiul perfect.

De cand ai venit tu, viata mi se pare ca a capatat sens perfect si nu imi mai e frica. Esti atat de puternica, atat de hotarata, atat de frumoasa!

De cand ai venit tu, lumea asta toata e plina de cantec! Te iubesc infinit de mult!

Inca aici

March 20, 2017 § 5 Comments

Sunt inca aici, suntem inca doua intr-una. 🙂 Doar ca nu am mai avut chef sa scriu. Probabil voi regreta ca nu am tinut un jurnal al acestor saptamani, dar in mare a fost asa: un baby shower extraordinar, multe iesiri cu prietenii, reorganizat casa si ultimele cumparaturi (chiar cred ca am reusit sa fim conservatori, nu am cumparat deloc multe chestii), o obsesie a mea pentru praf, mizerie si dezordine, cursul de coaching, clienti noi, nopti dormite foarte bine, o energie extraordinara.

Si acum a venit primavara. Vremea este incredibila. Un soare bland, care nu arde si nu oboseste. Oriunde imi intorc ochii, iarba de un verde minunat. Pomii se pregatesc sa explodeze in culoare. E curat, e proaspat, e optimist. Inima mea e bine. Este atat de plina de speranta si liniste! Pur si simplu, am incredere in mine si fetita mea ca vom fi bine, ca va fi asa cum trebuie sa fie. Da, fac exercitii de vizualizare, da, imi doresc ca lucrurile sa stea intr-un anumit fel, dar sunt linistita si deschisa. Stiu ca sunt pe maini bune. Familia si prietenii nostri ne inconjoara cu multa, multa dragoste. Tati e si el protector si linistit.

Nu am decat sa visez, sa imi las mintea si corpul sa isi faca treaba, si sa visez la posibilitati. Stiu despre mine ca sunt extraordinar de puternica, rezistenta si intelegatoare. Despre ea, stiu ca a fost exemplara in aceste 9 luni cat a locuit in burta mea. O sa nasc linistita, cu dragoste, incet.

Si ne vom intoarce toti trei acasa, pe o vreme superba ca asta. Pentru ca suntem binecuvantati.

De ce anume ai nevoie atunci cand astepti un copil

February 16, 2017 § 4 Comments

Cred ca am mai spus asta si cu alte ocazii: sunt destul de minimalista in multe privinte (cu exceptia cartilor, in ultima vreme cumparate doar online, si a pantofilor, dar asta e o poveste pentru o alta zi). 🙂

Cand am aflat ca sunt insarcinata, unul dintre primele mele ganduri a fost cum sa facem asa incat sa nu ne aglomeram excesiv casa – asta pentru ca un spatiu hiper-aglomerat ma oboseste teribil si cu totii stim, oboseala este ultimul lucru de care are nevoie o proaspata mama. 🙂

Asadar, ce NU am facut:

  • Nu mi-am cumparat excesiv de multe haine de gravida. Aici am considerat ca pot adapta destul de usor ceea ce am deja si port chiar si acum haine din perioada pre-gravidenie. Accesoriile fac tot schepsis-ul – bijuterii, esarfe, etc. Si un truc: camasile le-am purtat descheiate, si pe dedesubt am avut un maiou frumos cu dantela. Foarte chic, as putea spune! 🙂
  • Nu mi-am cumparat multe cosmetice – stiti voi, crème care promit marea cu sarea. Am folosit mai multe produse: crema de corp de la Avene, unt de shea si ulei de argan de la Mayam si un unt de corp de la Skin Food, pe care l-am luat din Noua Zeelanda (si care e absolut minunat). Mi-am hidratat pielea aproape in fiecare zi, cu mici exceptii si pana acum arata foarte ferma si nu sunt probleme.
  • Nu am cumparat prea multe haine pentru perioada post-bebe. Stiu ca voi fi acasa cateva luni cu bebe, timp in care mi-am propus sa port pijamalele doar noaptea :), iar in timpul zilei sa incerc sa ma aranjez cat de cat si sa port haine potrivite alaptarii. Am vreo doua-trei perechi de colanti si cateva camasi pe sub care voi purta maiou de alaptare. Am primit si o rochie perfecta pentru vizitele la doctori sau pur si simplu pentru plimbari.
  • Nu am cumparat o gramada de chestii. Asa cum am spus mai sus, urasc spatiile aglomerate si vreau sa ma tin cu dintii ca si atunci cand creste bebelusa, sa nu umplu casa cu fel de fel de jucarii. Cred ca un copil vede un prilej de joaca si explorare cam in orice, pana si intr-un castron si o lingura. Si da,vreau sa iesim cat de mult se poate afara si sa ii arat lumea. Am citit multe liste cu obiecte de procurat inainte de nastere si… am filtrat foarte mult. Sunt sigura ca pe parcurs oricum vom mai cumpara diverse, de aceea vreau sa pornim de la o baza simpla.

Si totusi, ce am facut? 🙂

  • M-am umplut de ganduri bune. Firea mea e una cat se poate de optimista, si a ajutat enorm si faptul ca (pana acum) sarcina a fost minunata. Continui sa imi imaginez ca urmatoarele saptamani vor fi OK si ele, ca vom trece cu bine peste toate si mai ales, ca ne vom bucura impreuna. Ma hranesc cu aceste imagini.
  • Am citit selectiv. Am cautat carti despre nastere blanda si despre alaptare, despre pregatirea corpului pentru nastere. Am citit cu curiozitate si am luat de acolo doar ce mi s-a potrivit.
  • M-am plimbat mult si am facut yoga. Voi continua cu ele si urmeaza sa fac si aquagym. Mi se pare esentiala miscarea, dar cand nu am putut, nu m-am fortat sa merg 8km pe zi. 🙂
  • Mi-am dat voie sa fac greseli. De exemplu, sa mananc lucrurile nepotrivite (ciocolata de casa anyone? :). Pe urma am compensat cu o extra portie de salata.
  • Am inceput sa imi fac o lista cu chestii de care vreau sa tin cont atunci cand ma voi pregati sa merg la spital. Bagajul pentru maternitate il voi avea pregatit din timp, dar mai am niste chestii pe care tin sa le fac inainte de a pleca. Ah, si am inceput un fel de ‘carte de bucate minimalista’ cu chestii pe care le poate gati si E., care nu e cel mai infocat bucatar. Am de gand sa printez retetele sau sugestiile si sa le lipesc pe frigider intr-un dosar de plastic.

In general, am mers pe ‘no pressure’ strategy. Imi doresc sa luam fiecare zi asa cum vine, imi doresc sa nu uit de mine si de faptul ca sunt o fiinta cu limite, care trebuie sa ceara ajutorul si sa spuna cand nu mai poate… preferabil inainte de a atinge rock bottom… 🙂

Post sincer.

October 28, 2015 § 4 Comments

Noi nu avem copii. Inca. Zilele noastre sunt de cele mai multe ori un dolce far niente. Ziua serviciu, seara ne intalnim si discutam ce s-a intamplat peste zi, radem, ne plangem, facem planuri, dezbatem, facem ceva sport, poate ne si certam, ne uitam la un film si a doua zi o luam de la capat. Anii nostri sunt punctati de vacante, cred ca am plecat undeva in fiecare luna si asta a fost grozav. Undeva printre atata ‘ce bine e!’ ne gandim si la ce urmeaza.

Eu am fost mereu convinsa ca vreau un baietel. Cred ca atat de mult mi-am dorit un baietel incat probabil o sa avem (cel putin) o fetita. 🙂 Nu ma consideram mama de fata, credeam ca ‘profilul’ meu se potriveste cu cel al unui baietel plin de energie si pus pe facut prostii. E ciudat, dar imi iubesc deja copiii. Nu prea pot sa explic asta, dar stiu ca viata mea, sufletul meu se va schimba enorm odata cu momentul Acela 0…

Cred totusi ca o sa fiu o mama buna pentru fetita mea. Sa-i impletesc codite, sa ii facem o prajitura lui tati, sa o vad cum se topeste toata in bratele aceluiasi tati, topit si el de dragul ei, sa ii miros pielea, sa ii sorb zambetele, privirea… Oh! Copiii mei ma vor face nemuritoare.

Fetita mea cu parul negru ca taciunele si ochii verzi-albastri, mami te iubeste si te asteapta cu tot dragul!

Baietelul meu la fel de brunet si poate la fel de pupacios ca sora ta, cand vei vrea sa ne jucam, eu sunt aici. 🙂

Mai sunt multe de spus, dar ma opresc aici.

Where Am I?

You are currently browsing the Kids? category at .