Ganduri de vineri (14)

De fapt, de duminica, dar sa zicem… 🙂

Saptamana asta a trecut ca vantul si ca gandul. Am revenit dintr-o foarte scurta vacanta in Romania si am sarit direct in munca.

• Am bifat primul meu proiect important si diferit. Am incercat sa nu ma supra-stresez si sa mentin un echilibru. Fata de alte dati cand imi faceam milioane de griji si suplineam absenta somnului cu cafele fara numar, de data asta parca am reusit sa fiu normala. 🙂 Si sa mai fac si o impresie buna.
• M-am trezit foarte devreme (5-5.30am) dar m-am culcat la fel de devreme. Si este adevarat, somnul inainte de 12 este un adevarat balsam.
• M-am reapucat sa citesc Fotograful Curtii Regale a Simonei Antoneasa. O carte pe care am citit-o pe nerasuflate prima oara – autoarea e incredibil de talentata, nu as fi spus ca acesta este primul ei roman. Recunosc, am luat cartea la recitit pentru ca nu mai am nici o lectura convenabila la indemana. Adica nimic cu adevarat captivant, dar care sa nu ma deprime.
• Week-endul asta am reusit sa fac multe de tot, ca niciodata. Cumparaturi, o vizita la prietenii nostri bulgari care locuiesc pe aceeasi scara si care ne-au oferit un minunat tablou ca dar de nunta. Tabloul infatiseaza cetatea Vidin (de unde sunt ei) si panorama este asupra Romaniei. Ni s-a parut un gest atat de frumos!
• In dimineata asta m-am intalnit la o cafea cu fetele, obicei pe care il intrerupsesem o perioada. Si ce bine a fost! Am ‘tocat’ de toate timp de 2 ore si m-am intors acasa re-la-xa-ta… la timp pentru…
• Cea mai buna varza calita cu friptura. Ei da, prima varza din viata mea a iesit exceptional. Friptura, pe care o marinasem cam 14 ore inainte nu mai zic. Asta da mancare de toamna. Ne vom invita negresit prietenii toamna asta la un pranz/cina cu asa meniu. Unde mai pui ca nu se face extraordinar de greu, cel putin friptura se face singura.
• Si dupa asa festin, nu puteam decat sa merg la plimbare. Ziua asta a fost sublima… cum altfel as putea sa descriu o plimbare prin padure, sub adierea mieroasa a soarelui? M-am oprit sa privesc cu atentie merele rosii, perele, gutuile, coarnele cu culoarea lor turbata… Ce minunatii! Si mi-am dat seama ca niciodata nu voi mai putea locui intr-o jungla urbana, unde ‘spatiu verde’ inseamna un parculet amarat.

Si o intrebare de final: ce carti bune imi recomandati?