M-am intors?!

July 27, 2017 § 6 Comments

Ei, inca nu m-am intors in plina forta. Zilele se rostogolesc repede, pline de intelesuri, asteptari, mirari. Ma uit cum copila mea se schimba de la o zi la alta… ce zic eu? uneori mi se pare ca se schimba de la o ora la alta.Ma uit si inauntrul meu si vad cum parca ma adancesc. Ma simt alta – mai inteleapta, mai rabdatoare, mult mai puternica. Pe exterior, ma simt bine si lumea spune ca arat mai bine ca niciodata. Adevarul e ca tocmai in zilele mele proaste imi *impun* sa ma ajut mai abitir: haine frumoase, in care sa ma simt bine, putin machiaj, o mancare ce ma hraneste si nu doar ma umple, ganduri bune. Si energia vine la loc. Nu am de ce sa ma plang: am un copil sanatos, un sot care ne iubeste pe amandoua si crestem incredibil de frumos toti trei. De cele mai multe ori e liniste si pace, laptele curge… curge mult si bine. La fel si gandurile mele.

Ce am invatat lunile astea:

  1. La fel ca orice alt lucru in viata, a fi parinte este o chestiune profund unica si personala. Asa ca am eliminat rand pe rand tot ceea ce auzisem, internalizem, luasem de buna din experientele altor parinti. Majoritatea erau chestii toxice, oricum.
  2. A fi organizat este o arta care te va duce departe. Ca o fi personalitatea mea, sau educatia, sau jobul – nu stiu – cert e ca am fost mereu o fire organizata (‘militaroasa’, ar spune unii). Dar habar nu am avut cat de mult ma va ajuta aceasta trasatura sa razbat in noul meu rol de mama. Imi organizez lucrurile din timp, mi le scriu pe foaie, mi le ordonez in cap si trec la treaba (de cele mai multe ori, ca sunt si zile in care ma simt ca o sina peste care a trecut de nenumarate ori trenul).
  3. Multi-taskingul ajuta. Alaptez, mananc eu insami, dau un mesaj si cu piciorul trag inspre mine paturica lui bebe. Da, imi folosesc la maximum mainile, picioarele si creierul in acelasi timp. 🙂
  4. Totul trece. Minutele alea cand esti afara cu copilul. Copilul obosit si poate flamand, cu siguranta iritat. Esti departe de casa, doar tu, caruciorul si copilul si-n timp ce din bratele tale pline se aud urlete, tie iti vine sa le lasi pe toate balta si sa pleci unde oi vedea cu ochii. Trece.
  5. Ai incredere in copil! Copilul nu e dusmanul, nici un terorist care urmareste sa te extermine. Copilul trece printr-un proces extrem de complex de invatare, si asta vine cu multe provocari. E important sa fii in acelasi ritm cu copilul, sa il asculti pe el si sa te asculti pe tine si sa te relaxezi pe cat posibil.
  6. Nu sunt doar mama. Da, imi place la nebunie noul meu rol si sunt foarte recunoscatoare. Cu toate astea, astept sa ma intorc la serviciu si mi-am propus niste obiective profesionale. Citesc in continuare (poate mai mult decat inainte). Imi plac hainele (si imi descopar un nou stil, noi resurse de creativitate). Sunt femeie. De fapt, sunt un om care are nevoi si dorinte ce nu au legatura cu bebelusul. Datoria mea este sa ma ascult si sa imi implinesc pe cat posibil aceste nevoi si aspiratii.

Dupa aceste cateva luni, ma simt mai matura, mai lucida, mai ancorata in realitate (dar si in magia posibilitatilor). Ma simt mai plina de viata, mai ambitioasa si tandra decat am fost vreodata. A fi mama m-a facut sa imi imping motoarele la turatie maxima…

 

Advertisements

§ 6 Responses to M-am intors?!

  • IuliaBe says:

    ei….ma bucur sa aud ca esti ok
    eu am fost relaxata si asta s-a vazut din plin in comportamentul bebelusului meu; am gandit ca nu sunt prima mama de pe lumea asta, ca mai sunt si altele si ca fiecare dintre noi avem temerile noastre pe care avem sau nu curajul sa le verbalizam:sunt de parere ca cel mai important e ca mama sa fie calma si relaxata, nu conteaza nici daca bebelusul e alaptat sau pe formula, nici daca e purtat sau in carucior, nici daca doarme in pat cu parintii sau in patutul lui, e important e ca mama sa fie impacata si nu frustrata cu deciziile ei; am dat delete la ce zic si fac alte mame, nu e treaba mea, mi-am urmat instinctul si pana acum a fost excelent;in definitiv fiecare mama e diferita, avem experiente de viata diferite, idei si vise diferite, deci ce zic alti parinti trece cam pe langa mine, eu imi vad de ale mele si de al meu bebelus vesel si zambitor
    pe mine m-a ajutat enorm intoarcerea in campul muncii, insa am facut asta cu constiinta impacata si senina pentru ca stiam ca bebe e pe maini bune si iubitoare; din cauza jobului petrec mai putin timp cu bebe, insa timpul petrecut e inmiit mai de calitate decat daca as fi stat acasa cu anii;
    organizarea….well si eu eram organizata, acum sunt si mai si 🙂 si acum totul se traduce in timp…cat timp ia asta sau aialalta, cat timp ma ia de langa puiul meu, de aia ajutorul la curatenie nu numai ca e binevenit, dar e un must…

    ganduri senine si ibratisari calde

    • Sinziana says:

      Iulia, asa mi-ar placea sa fiu o musca pe peretele casei tale. Macar o zi.:) Asa cum zici, si eu ascult ce fac alti parinti, privesc, ma inspir daca este cazul, iar daca nu, trec mai departe. A fost mai greu cu sfaturile din partea familiei, cele mai multe nesolicitate. Dar ce mai conteaza cand te uiti la bebe, iar el iti zambeste cu toata dragostea si gingiile la vedere?
      Eu cred ca armonia trebuie sa fie in primul rand in triunghiul mama-tata-bebe. Daca ai reusit asta, totul e infinit mai usor si mai frumos…
      Sanatate si multa iubire si voua!

      • IuliaBe says:

        da, da, absolut si tatal e tare important in ecuatia asta; eu mi-am tot auzit mirari de genul ca vai ce copil cuminte, ca nu plange…..pai de ce sa planga daca in casa e liniste si pace si nu vede decat dragoste in jurul lui?…

        imi amintesc de o secventa….eram la primarie, asteptam la rand si era un cuplu cu vreo 3 copii iar fetita mare, cam de vreo 4-5 anisori practic se arunca in bratele oricarui strain care ii zambea si ii arata putina atentie; comportamentul parintilor nu il judec, ca nu sunt in masura sa fac asta, dar tipau in continuu la ea si pt ca fetita era foarte energica (oare de ce???), chiar au bruscat-o la un moment dat sa stea cuminte pe scaun….copii sunt oricum, insa nu obraznici sau mai altcumva nu

  • Ioana says:

    Mă bucur că ai găsit un pic de timp să scrii. E frumoasă și încărcată perioada asta dar cu fiecare săptămână care trece lucrurile vor deveni mai simple. Te îmbrățișez cu drag 🙂

    • Sinziana says:

      Multumesc, Ioana, ca mai treci pe aici! E un sentiment placut sa vezi ca nu s-a golit de tot casuta asta virtuala! Sa stii ca si eu te citesc cu religiozitate, chiar daca acum nu prea mai comentez… O sa revin! 🙂

  • o femeie says:

    ce frumos ai scris! da, frumoasa perioada! e minunat!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading M-am intors?! at .

meta

%d bloggers like this: