O alta perspectiva asupra vietii

Imi imaginam ca stateam pe marginea unui rau si priveam apa alunecand la vale. Cand mai involburata, cand mai linistita, ai fi zis ca nici nu e aceeasi apa. Totul depinde de matca, mi-am spus, uneori apa trece peste bolovani mari si apoi se varsa furioasa la vale, alteori clipoceste linistit si vesel, macinand necontenit tot ce gaseste in calea ei.

E ceva fascinant si absolut linistitor in a privi un rau, as putea face asta multe ore in sir fara sa ma plictisesc. Si asta pentru ca imi vad viata alunecand odata cu apa aceea. ‘Totul curge, nimic nu ramane neschimbat’, spunea Heraclit.

Si atunci de ce ramanem blocati? De ce ne agatam de tot felul de idealuri si asteptari? De aici de unde stau, de pe malul raului, inteleg ca nu am control asupra nimanui, ca nu pot opri sau modifica cursul unui alt fir de apa. Fiecare isi vede de alunecarea lui la vale. 🙂

Cand imi dau voie sa simt asta cu adevarat, ma cuprinde un sentiment de pace si acceptare. Intr-un fel, oricat de groaznic ar suna, totul este asa cum ar trebui sa fie. Vestea buna este ca nu ramai prea mult in acelasi loc. Vestea proasta este ca nu ramai prea mult in acelasi loc. 🙂 Nimic nu dureaza o vesnicie – nici durerea, nici fericirea.

Trebuie ‘doar’ sa ne amintim mereu ca suntem o apa care curge necontenit si deci, desi lasam o amprenta peste tot pe unde trecem, totul dureaza doar o clipa, iar atasamentul este o iluzie…