Tokyo (2) – Experienta la restaurante din zona Ueno si Ameyoko

November 10, 2016 § 4 Comments

Cel mai probabil voi updata articolul asta, caci mai ramanem cateva zile in zona Ueno.

In prima seara am mers la cina cu colegii lui E., la invitatia unuia dintre colegii lui japonezi. Asa de mult mi-a placut restaurantul Daihachi, era plin ochi cu japonezi si am fost foarte atenta la detalii.

In primul rand, trebuia sa te descalti. In al doilea rand, masa la care am stat era mai jos fata de nivelul solului, practic te catarai pe niste bancute si apoi te asezai la locul tau. Niste chestii din lemn separau diferitele mese, bineinteles ca am tras cu ochiul prin gauri la ce se intampla la celelalte mese.

resto-1

Socul socurilor a fost ca la masa se poate fuma! Da, japonezii fumeaza mult si sunt restaurante in care se poate fuma. Culmea, afara nu au voie sa fumeze (adica pe langa restaurant). Al doilea soc este ca ceremonialul mesei dureaza foarte mult. Se aduc zeci de feluri de mancare pe care mesenii le impart, in fel de fel de castronase si farfuriute. In acea seara am mancat si chestii pe care nu le cunosteam, de fapt nici nu stiam prea bine ce mananc. Am mancat si a fost delicios: melci de mare, tipari, tocana de ton cu niste legume ciudate (printre care bambus, care nu mi-a placut deloc, practic era o crenguta fiarta in nu stiu ce sos) si multe, multe altele. Ahh, de exemplu niste icre de peste care erau facute ca o mingiuta si apoi prajite. Aveau gust, aspect si consistenta de creier. Niste muraturi de-ale lor – foarte bune. Practic, 95% din cina a constat in fel de fel de pesti si produse marine. Daca nu iti place pestele, esti un om mort. 🙂 Ni s-a adus la masa inclusiv un peste imens, cu os, multi au zis ca este picior de miel – era de fapt o bucata de ton. Ah, am incercat si un fel de cartofi de-ai lor, dar nu prea mi s-au parut comestibili, asa ca am abandonat repede.

Desert nu se serveste (sau nu ne-au adus noua), in schimb se bea foarte mult. Sake, bautura lor nationala mie mi se pare ca seamana intr-o anumita masura cu tuica noastra – noroc ca mai incercasem sake si inainte, altfel as fi murit de curiozitate. Din ceremonialul mesei am mai retinut ca in unele restautante chelnerul, atunci cand vine cu mancarea,  ingenuncheaza in fata ta inainte de a-ti pune farfuria pe masa. Primesti mereu la masa un servet umed si cald pentru a te sterge pe maini. La restaurantele mai putin pretentioase, primesti un servetel umed ambalat.

resto-2

O alta chestie pe care am observat-o este ca proportia barbati-femei inclina clar in favoarea barbatilor. Sunt extrem  de putine femei, iar la acest restaurant erau toate foarte elegante. Oamenii nu sunt galagiosi, ci raman extrem de civilizati indiferent cat sake au baut. 🙂

Aseara am incercat un alt restaurant local, foarte popular printre japonezi, dar mai putin pretentios. Aflat pe strada Ameyoko (un furnicar de magazine, restaurante si localuri de jocuri electronice), Isomaru Suisan Ueno e un loc galagios, cu multa energie, unde mancarea vine extrem de repede. Noi am fost atrasi de supa de crab (pe care a devorat-o E. )

a5

creveti la gratar si okonomiyaki (un fel de clatita sau burger, era din somon cu doua tipuri de sos deasupra si apoi fulgi de peste; pe asta nu am putut sa o mananc, mi s-a parut grea)

a6

Ideea e sa incalzesti diversele preparate pe acel gratar – fiecare masa era dotata cu asa ceva.

E. s-a delectat si cu un paharel de alcool, care semana putin cu sake. Chelnerita a turnat in pahar pana cand s-a umplut si farfuriuta de sub el, am inteles ca asa se procedeaza si este semn de belsug si bunastare.

a3 a4

Pe drumul spre casa ne-am oprit putin in vitrina unui local cu pacanele, cum le spun eu. 🙂 Asta e distractia preferata a japonezilor: se aseaza in fata jocurilor mecanice si raman acolo cu orele. Din boxe se auzea o muzica japoneza dubioasa si localul era plin cu desene manga. De altfel, am observat ca in metrou sau tren multi dintre ei, daca nu dorm, se joaca fel de fel de jocuri care seaman cu desenele animate pe telefon.  In mod clar, mentalul japonezilor e fascinant… 🙂

pacanele-1 pacanele-2

 

Advertisements

§ 4 Responses to Tokyo (2) – Experienta la restaurante din zona Ueno si Ameyoko

  • Ioana says:

    Ah, ce-mi plac detaliile pe care le dai. Mă bucur tare că împărtășești cu noi experiența asta minunată. Mie îmi place mult peștele și cred că m-aș putea adapta la meniul japăonez. Sau poate că nu? Fructele de mare nu prea sunt pe gustul meu…

  • Andra :) says:

    Aș fi mai mult decât curioasă să încerc toate bunătățile exotice de-acolo 🙂 Bine, cu excepția peștelui crud, care bănuiesc că e destul de frecvent :)) Dacă e bine făcut, sunt cea mai fericită. Ah, și aș bea ceai non-stop!

    • Sinziana says:

      Intr-adevar se mananca mult, mult peste crud. Dar exista fel de fel de pesti,scoici, arici de mare, lapti si icre preparate in ‘n’ feluri.
      Si da, cred ca tu ai fi in al noulea cer cu ceaiul. 🙂

  • o femeie says:

    Ce imi plac detaliile la cald! Eu as fi f. fericita acolo cu peste crud peste tot 🙂

    Arigato Sanzaiana San 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Tokyo (2) – Experienta la restaurante din zona Ueno si Ameyoko at .

meta

%d bloggers like this: