Tokyo (1) – La supermarket

November 10, 2016 § 6 Comments

Suntem in Tokyo de luni si vom ramane aici o saptamana. Apoi, planul este sa mergem cateva zile la Kyoto si sa ne intoarcem in Tokyo pentru inca doua zile inainte de a lua avionul inapoi.

Mi-am promis ca voi tine un jurnal ‘la cald’ al acestor zile, pentru ca nu vreau sa uit nimic. Zilele noastre sunt pline – E. la conferinta, iar eu lucrez din camera de hotel (norocul meu este ca nu am nevoie decat de un laptop, un telefon si conexiune buna la internet, deci pot lucra de oriunde). Dar de maine intram si noi official in ‘luna de miere’.

Zilele noastre s-au desfasurat predictibil – dimineata ne trezim proaspeti si plini de energie. Mergem impreuna la gara Ueno unde cumparam cate ceva pentru micul-dejun. Nu cred ca am spus asta, dar in Japonia sunt foarte populare patiseriile. Japonezii au incercat sa ii emuleze pe francezi si chiar au reusit, asa ca ne putem delecta si aici cu chestii pe care papila noastra gustativa le recunoaste. 🙂

Binecuvantarea a fost ca la gara Ueno (una dintre cele mai mari din Japonia) sa gasim patiseria Andersen – nu mare mi-a fost mirarea alaltaieri dimineata cand stand la coada, am observat ca pe mai multe produse scria ‘hygge’. Hmmm… mi-am spus, ce-o mai fi si asta? Apoi, cand am deschis mai bine ochii mei jet-lagged am observat ca aceasta patiserie (care serveste si sandvisuri, iaurturi, salate, cafele etc.) este o franciza daneza. Am sa incerc sa fac poze maine, caci astazi mi se terminase bateria. Lucrurile functioneaza extreme de eficient si simplu: la intrare iti iei o tava si un clestisor si apoi liber la distractie :). De la cornuri cu vanilie la muffins cu bucati de mere si fel de fel de briose sarate sau prajituri cu pasta de fasole rosie (acestea sunt specific japoneze si nu cred ca vor fi pe gustul meu).

Am observat o chestie socanta: japonezii folosesc extrem de mult plastic. Literalmente fiecare produs de patiserie iti este ambalat intr-o punguta de plastic, care este apoi pusa intr-o alta punga. La supermarket am patit acelasi lucru: imi cumpar de obicei o casoleta cu fructe taiate deja (dehh, nu ma pot abtine!), care este frumos ambalata intr-o punguta, lipita cu grija cu scotch si pusa in alta punga. Ma uimeste risipa asta!

In fine… dupa ce acum doua zile am comandat la Starbucks un ceai si am primit o bautura extra dulce cu mult lapte, azi m-am lecuit si am fost mult mai atenta. 🙂 Am cerut foarte clar un ceai yuzu. Habar nu aveam despre ce e vorba… Ei bine, am primit un ceai care la prima inghititura mi se parea ca seaman cu Coldrex. :))) Yuzu este un fruct citric inrudit cu mandarina, iar ceaiul de yuzu are un gust acrisor si vag intepator. Mi-a placut. 🙂

Desigur ca la supermarket nu inteleg mare lucru, absolut toate etichetele sunt in japoneza. In prima zi am cautat cu infrigurare iaurt si am si gasit. 🙂 Doar ca ajunsi acasa am constatat cu stupoare ca era un iaurt dulce, probabil avea zahar adaugat. Dar cum nu ma las usor, a doua zi m-am infiintat din nou la supermarket si am intrebat o vanzatoare care sunt brandurile de iaurturi natur, fara zahar. Evident ca nu ne-am inteles, pentru ca… am uitat sa va spun… 98% din populatie (inclusiv tinerii, da) nu vorbeste engleza!! Si cum sa o faci pe vanzatoare sa inteleaga ca tu nu vrei iaurt cu zahar? :)) Norocul meu a fost ca in timp ce gesticulam de zor am auzit in cel mai pur accent american un domn spunand ‘ti l-as recomanda pe acesta!’. Ahhh, engleza aceea mi s-a parut o melodie asa frumoasa! Am intrat in vorba cu domnul, despre care am aflat ca locuieste de 15 ani in Tokyo. El m-a indrumat prin supermarket si apoi m-a ajutat sa platesc produsele.

Ce sa mai spun… fructele arata TOATE la fel, mai mult ca sigur sunt injectate cu fel de fel de chestii, caci au aceeasi forma si dimensiune. Nici la legume nu stau ei mai bine – si nu ca as cumpara eu broccoli in Japonia pentru a-l gati, dar daca nu se gaseste la supermarket inseamna ca nu sunt sanse sa il gasesc de mancare pe nicaieri. Am mai spus cat de mult imi lipsesc salatele? :))) Noroc ca pot manca salata de alge, care se gaseste din plin pe aici si pe care o ador.

Cel mai adesea merg la supermarketul The Garden, dar am intrat si la 7 eleven si la Natural Lawson. Preturile nu sunt mai mari decat cele din Europa – de exemplu, o cutie de iaurt de 400g este 4 EUR, o sticla mare de apa 1 EUR. Cele mai scumpe sunt fructele si legumele. Ciocolata si alte dulciuri nu prea am vazut prin supermarket, mai degraba fel de fel de deserturi japoneze pe care le banuiesc a fi pline de pasta de fasole rosie. 🙂 Da, imi face placere sa petrec timp printre rafturi, holbandu-ma fel de fel de minunatii si zambind in sinea mea. Si apoi cand merg sa platesc, zambesc si eu, ca si doamnele vanzatoare care indruga ceva in japoneza, ma inclin si ies.

Imi place aici si ma simt bine. Doar ca observ ca deocamdata tot caut gusturile cu care sunt familiara, pentru ca nu ma pot hrani doar cu ramen, peste, peste, alge, bambus si peste. 🙂

Cateva poze…

mere sup1 supermarket

iaurt sup-2

o doamna care mi-a placut mult

o doamna care mi-a placut mult

Advertisements

§ 6 Responses to Tokyo (1) – La supermarket

  • iuliaBe says:

    Am auzit si eu de la colegi ca e superba Japonia; vrem si noi sa mergem, poate peste 2 ani cu Piscot 🙂
    Cat despre faptul ca nu vb engleza…. nu e ca nu o vb, doar ca nu o vb corect si cum au in sange simtul perfectiunii, le e rusine sa vb pt a nu se face de ras, asadar prefera sa taca….
    Copiii am inteles ca sunt nu doar adorabili, ci si extrem de cuminti…. iar educatia fiind “de vina”

    Cat mai stati pe acolo mergeti intr-unul din barurile lor mai deosebite, unde barbatii relationeaza cu robotelele….

    Distractie faina in continuare….

    • Sinziana says:

      Intr-adevar copiii sunt extrem de cuminti si as fi tare curioasa sa vad cum le fac educatie. Ce mi s-a parut ciudat e ca pe strada ii vezi destul de dezbracati, adica in fustite sau pantoloni scurti dar fara ciorapi, in conditiile in care afara sunt si 13 grade.
      In barurile alea cu pacanele nu intru, mi se pare ca sunt efectiv spalati pe creier – stau acolo pe scaun cu orele si se joaca… nu stiu ce sa zic. :)))
      Sper sa ajungeti in Japonia in formula completa. 🙂

      • o femeie says:

        fiica mea e pui de nordic, asa ca tot am citit despre cum sa imbrac copchil ce la 6 gr nu avea nicio treaba sa stea in chiloti pe balcon sa faca baloane de sapun. Se pare ca termoreglarea exterioara se pierde prin cocolosire si ca are legatura cu circulatia periferica si limfa, si 13 gr o fi frig pt noi dar pt copiii saltareti nu :D. Asa ca … de la 2 -3 ani fiica mea a primit caciula sub 0 gr. si doar daca a vrut.

  • Ioana says:

    Am observat că angajata care aranjează marfa pe raft poartă mască. E ceva frecvent să vezi așa ceva pe stradă? că internetul abundă în poze cu japonezi speriați de poluare.

    • Sinziana says:

      Da, foarte multi oameni poarta masca. Nu cred ca este pentru poluare, mai degraba ei sunt bolnavi (ceva raceala, probabil) si nu vor sa contamineze si pe altii. Dar e foarte ciudat sa ii vezi pe toti asa, ca niste doctori. :))

  • o femeie says:

    fiica mea a avut 2 colegi: Mitzuki si Minato, i-am remarcat prin falcute si veseli permanent. In clasa vecina era si Saya (the popular girl, probabil pt fustele de tutu cu care venea la gradi). Am stat pe langa ei si am inteles ca disciplina lor e din educatie, din familie: parintii sunt docili si calmi si senini, asa ca si copiii sunt la fel. Dar intre copii, japonezii nu ies in evidenta prin liniste, Mitzuki si Minato tzopaiau si radeau si chiraiau la fel de mult ca romancutza noastra 🙂

    Despre masca, iti explic de la fostul coleg pasionat de japonia si japoneza (invata limba, sta 1 luna in concediu pe acolo in familii pt integrare in limba etc): japonezii au un cult cu igiena, nu de doar traditie ci pe alocuri duc la extrem. Vezi ritualul baii (desi e unul din secretul longevitatii japoneze). Unii isi cer scuze si daca se ating din greseala in tren!! (ca parca ar fi vina lor de semafor si frana…). Mastile la fata sunt fix pt a nu imprastia microbi (sunt probabil masti chirurgicale, care au ca rol sa opreasca microbii si saliva si particulele din respiratia doctorului chirurg). Cred ca asta ar explica si multele straturi de plastic care le folosesc…

    Eu ador modul lor de functionare, dedicarea, disciplina, perfectionismul (desi stiu ca e dus la extrem).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Tokyo (1) – La supermarket at .

meta

%d bloggers like this: