Promisiuni

October 10, 2016 § Leave a comment

Acum cand scriu randurile astea, ceva mic in mine se suceste si rasuceste si ma-punge. Viitorul nostru copil.

In timpul plimbarii mele solitare de ieri dupa-amiaza, ma gandeam ca as vrea sa imi si ii promit doua chestii:

  1. Ca o sa am grija de mine – nu doar acum, cat il port in pantec, ci toata viata. Ca voi face tot posibilul sa fiu o mama sanatoasa, echilibrata si sa ii fiu alaturi cat mai mult timp in viata asta. Ca voi incerca pe cat se poate sa fiu eu bine cu mine inainte de orice altceva, stiut fiind ca de la echilibrul personal incepe echilibrul lumii. 🙂
  2. (Si asta nu mai depinde exclusiv de mine) Ca noi, parintii, vom incerca sa ii asiguram un mediu in care sa se simta ocrotit, iubit, respectat si incurajat. Da, am auzit ca totul se schimba intre parinti cand apare un copil – si mi se pare firesc. Dar as vrea ca tatal lui si cu mine sa nu uitam de cuplul pe care il formam si de iubirea care ne-a adus impreuna. Sa ne purtam unul cu altul cu blandete, dragoste, respect, bunatate. Cred ca multe lucruri ii pot lipsi unui copil, dar daca are parte de un mediu in care simte  si vede dragoste, ocrotire si buna intelegere, asta ii va da un start foarte bun in viata.

Trebuie sa zic

October 5, 2016 § 2 Comments

Ca daca nu aici, atunci unde?

De-abia astept sa il tin in brate pe bebe. Sa ii privesc mainile, sa ii ating pielea, sa ma uit adanc-adanc in ochii lui, sa il tin lipit de mine pentru o eternitate. Ieri eram in trenul care ma ducea la gara din Zurich si priveam cu nesat la o mama care isi mangaia cu atata tandrete bebelusul care nu avea mai mult de cateva zile. Ii alina fiecare scancet, ii zambea, ii mangaia capul si il ferea de razele prea puternice ale soarelui cu palma ei, facuta paravan. Atat de multa tandrete, atat de multa iubire picurata in fiecare gest! M-am topit.

Da, mi-e un dor nebun de copilul nostru si abia astept sa il cunosc!

Ganduri trecatoare

October 5, 2016 § Leave a comment

Ce scriam luni…

Sunt in trenul care ma duce spre Zurich. E luni dimineata si privesc aburii care se ridica din pamant, din munti si tes o panza deasa deasupra lacului. Cand privesc natura asta ma ajuta sa ma curat de multe anxietati. Natura nu are artificii, nu are strategii ascunse, ea doar este.

Ma gandesc sa am si eu aceasta abordare in viata. De exemplu, azi am o intalnire importanta la birou de pe urma careia sper sa obtin niste rezultate. Mai am si de comunicat ceva important. Alta data m-as fi perpelit pe toate partile incercand sa gasesc cea mai buna tactica, una care sa imi garanteze succesul. Doar ca de data asta voi incerca varianta simpla, de bun simt, clara si directa. Nu m-am priceput niciodata sa cer lucruri, dar invat. J

As vrea sa imi aduc aminte ori de cate ori mi-e greu de toate lucrurile minunate din viata mea: doua maini si doua picioare, un creier si un suflet pline de dragoste si speranta, o familie care ma sustine si un om care ma iubeste, o casa calda si indestulatoare, un serviciu care imi place si care e stabil si alte lucruri minunate care sunt pe drum. Faptul ca am sansa sa ma plimb prin lume si simturile mele ascutite.

Restul? Conteaza mult mai putin. Sunt foarte putine lucruri de neinlocuit in viata asta si fata de ele nu vreau sa am nici un atasament.Inca o data imi dovedesc ca ma adaptez extrem de usor oricaror conditii meteo pe care viata le scoate la inaintare. 🙂

apus peste lac

apus peste lac

Ganduri de vineri (14)

October 2, 2016 § 3 Comments

De fapt, de duminica, dar sa zicem… 🙂

Saptamana asta a trecut ca vantul si ca gandul. Am revenit dintr-o foarte scurta vacanta in Romania si am sarit direct in munca.

  • Am bifat primul meu proiect important si diferit. Am incercat sa nu ma supra-stresez si sa mentin un echilibru. Fata de alte dati cand imi faceam milioane de griji si suplineam absenta somnului cu cafele fara numar, de data asta parca am reusit sa fiu normala. 🙂 Si sa mai fac si o impresie buna.
  • M-am trezit foarte devreme (5-5.30am) dar m-am culcat la fel de devreme. Si este adevarat, somnul inainte de 12 este un adevarat balsam.
  • M-am reapucat sa citesc Fotograful Curtii Regale a Simonei Antoneasa. O carte pe care am citit-o pe nerasuflate prima oara – autoarea e incredibil de talentata, nu as fi spus ca acesta este primul ei roman. Recunosc, am luat cartea la recitit pentru ca nu mai am nici o lectura convenabila la indemana. Adica nimic cu adevarat captivant, dar care sa nu ma deprime.
  • Week-endul asta am reusit sa fac multe de tot, ca niciodata. Cumparaturi, o vizita la prietenii nostri bulgari care locuiesc pe aceeasi scara si care ne-au oferit un minunat tablou ca dar de nunta. Tabloul infatiseaza cetatea Vidin (de unde sunt ei) si panorama este asupra Romaniei. Ni s-a parut un gest atat de frumos!
  • In dimineata asta m-am intalnit la o cafea cu fetele, obicei pe care il intrerupsesem o perioada. Si ce bine a fost! Am ‘tocat’ de toate timp de 2 ore si m-am intors acasa re-la-xa-ta… la timp pentru…
  • Cea mai buna varza calita cu friptura. Ei da, prima varza din viata mea a iesit exceptional. Friptura, pe care o marinasem cam 14 ore inainte nu mai zic. Asta da mancare de toamna. Ne vom invita negresit prietenii toamna asta la un pranz/cina cu asa meniu. Unde mai pui ca nu se face extraordinar de greu, cel putin friptura se face singura.
  • Si dupa asa festin, nu puteam decat sa merg la plimbare. Ziua asta a fost sublima… cum altfel as putea sa descriu o plimbare prin padure, sub adierea mieroasa a soarelui? M-am oprit sa privesc cu atentie merele rosii, perele, gutuile, coarnele cu culoarea lor turbata… Ce minunatii! Si mi-am dat seama ca niciodata nu voi mai putea locui intr-o jungla urbana, unde ‘spatiu verde’ inseamna un parculet amarat.

ferma-1 ferma-2 ferma-3 poza-1

Si o intrebare de final: ce carti bune imi recomandati?

Where Am I?

You are currently viewing the archives for October, 2016 at .