Despre prioritati

August 17, 2016 § 5 Comments

Vremurile se schimba, si odata cu ele, si prioritatile. Cand eram mica simteam ca ma pot descurca in orice situatie – la scoala, cu prietenii, in vacantele de la tara, la bucatarie. Simteam ca ma pot adapta in orice imprejurare, ca nimic nu imi este peste putinta, ca sunt in stare de orice.

Apoi am crescut si am vazut cu cata usurinta pot ‘schimba palariile’. La serviciu angajatul perfect, care e dornic sa munceasca mai mult si mai bine si este dezamagit de el insusi cand nu performeaza la cote maxime. Acasa iubita care poate si face: de la prajituri pana la curatenie, trecand prin dezmierdat. Fiica ideala, mereu gata sa te asculte, sa te aline. Prietena si sora care e mereu acolo cu o solutie sau macar o vorba buna.

Si eu? Mai pe la coada.

Culmea e ca imi placea sa jonglez cu toate rolurile astea, uneori pana la epuizare. Egoul meu era suprasaturat, desi corpul si sufletul ziceau altceva. Imi spuneam ca atunci cand voi fi mama ma voi descurca excelent, ca nu e nimic ce eu nu pot face, nimic de la care sa ma dau inapoi.

Cred in continuare asta, doar ca nu mai sunt dispusa sa ma consum. In continuare tind sa ma trezesc la ore obscene doar ca sa fiu sigura ca imi indeplinesc toate indatoririle la serviciu – din pacate sau din fericire, nu mai pot trezi chiar atat de dimineata, zilele astea simt nevoia sa dorm mult si bine. In continuare sufar cand sunt certata, sunt mai dezamagita eu de mine decat oricine altcineva. In continuare imi pasa incredibil de mult de… mult prea multe aspecte din viata asta.

Doar ca vine un punct in care chiar trebuie sa incepi sa prioritizezi. Pentru mine casatoria a venit la pachet cu o integere clara a faptului ca de acum sunt responsabila pentru familia mea. Da, suntem o familie moderna, si nu, nu imi mai doresc sa fiu ‘the Eastern European woman who does it all’. Dar dupa ani de zile in care am trait pentru a excela la job, ma gandesc ca a venit momentul sa ma ingrijesc mai mult de mine, de sotul meu si de viitorii nostri copii.

Cum arata aceasta re-prioritizare? In primul rand, incerc sa scap de angoasa ‘performantei’. Imi doresc sa nu ma mai intereseze chiar atat de mult aprecierea altora, sa nu mai fiu orbita de KPIs si productivitate. Imi doresc sa am o viata echilibrata, in care sa imi fac timp pentru mine si pasiunile mele, pentru a administra casa, timp pentru a investi in proiectele personale. Experienta m-a invatat (si nu o singura data) ca nu intotdeauna ceea ce investesti la serviciu ti se va plati inapoi. Vreau sa nu ma mai simt vinovata ca nu imi petrec duminica lucrand la vreun raport sau facand planificari. Ca exista ‘nu pot’, ‘nu vreau’ sau ‘nu acum’ si sunt perfect normale.

Poate ca asumarea asta a cine sunt (indiferent de ce mi se cere sa fiu) vine odata cu varsta. Nu stiu, dar imi place. 🙂

Lucrez la un plan care ma are in centru pe mine si familia mea: proiecte personale, odihna din plin, sport, si o multumire care nu vine de la birou, ci dinauntru.

Advertisements

§ 5 Responses to Despre prioritati

  • IuliaBe says:

    Cred ca ne maturizam….. De cativa ani, de vreo 2-3 adica am inceput si eu sa reprioritizez….Nu cariera este cea mai importanta, mai ales ca am demonstrat (mie, altora, habar nu am cui…) ce am avut de demonstrat… ca pot orice mi-as pune in cap; acum m-am linistit, stau departe si de pozitiile de respundere, nu ma mai intereseaza, nu ma mai definesc ca persoana, stiu ca pot indeplini cu brio task-urile (am demonstrat deja asta) insa am inteles ca fac sen in viata mea; nu vad de ce m-as incarca inutil energetic negativ, cand lucrurile cu sens din viata sunt in alta parte; sincer prefer sa petrec timpul cu cei dragi, decat sa stau ca fac rapoarte in PPT

    e ciudat ca am vreo 2 colege de vreo 27-28 de ani care trec fix prin ce am trecut eu la varsta lor – vor sa demonstreze ca pot, ca sunt capabile de mai mult, se consuma cand deciziile “de sus” nu sunt asa cum cred ele ca ar trebui sa fie – le spun ca e doar o faza si in curand o sa inteleaga ca sensul si fericirea sunt in alta parte, nu in bucatica de viata pe care ne-o petrecem la munca

  • o femeie says:

    Eu am fost “the Eastern European woman who does it all” and perfect. Sa performez. Adica daca nu era curat perfect, insemna ca era murdar.
    Copilul m-a resetat. Acum am gasit ( cumva) timp pt mine, pt hobby-uri, pt cazurile umanitare. Si cand nu pot, zic hop stop.

    Fericirea vine din interior.

  • Ioana says:

    Ferice de tine ca ti-ai dat seama la timp ca fericirea nu vine de la birou. Multumirea, pacea si impacarea de sine pe care le-am simtit dupa ce mi-am parasit jobul dintr-o multinationala in care am lucrat 20 de ani nu se pot compara cu nimic.
    Cu siguranta nu este la fel peste tot dar eu nu aveam viata decat in weekenduri si in concedii, acum fac ceva in fiecare zi si e minunat. Inca nu-mi vine sa cred cat sunt de deconectata cand plec de la actualul job desi au trecut 3 ani de cand am facut pasul 🙂

    • Sinziana says:

      Ce pot sa spun…chiar ca esti norocoasa! Desi poate ca in momentul cand s-a terminat la vechiul loc de munca nu ai simtit asa. Cred ca am o fire usor masochista, pentru ca sunt atasata fix de lucrurile care imi produc o stare de tensiune si ma dezechilibreaza. Altfel nu inteleg de ce imi e atat de greu sa ma detasez de jobul asta.
      Primii ani aici au fost extrem de grei, am trait intr-un stress continuu, lucram si in week-end si in vacante, distractia si relaxarea erau cuvinte fara sens pentru mine (si nici nu concepeam sa fac altfel). Si uneori ma surprind invidiindu-le pe bunicile care se joaca cu nepotii in parc, imi spun ca imi doresc si eu o viata linistita si simpla, fara cutremurari zilnice. 🙂 Si mai e asaaaaaaaaaa mult pana la pensie. 🙂

      • Ioana says:

        Cred că toate lucrurile se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple, nu e nimic fără rost și trebuie parcursă fiecare etapă altfel nu am mai simți diferența 🙂
        Keep going!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Despre prioritati at .

meta

%d bloggers like this: