Ground 0

July 31, 2015 § Leave a comment

lumina

Mi se parea ca-i un cliseu sa fiu eu.

Ma ascundeam cand dupa poalele mamei, cand in bratele lui, nestiind ca de fapt eu nu eram acolo.

Asezaminte temporare, biserici care s-au frant sub mine, pe care mai apoi le-am daramat cu furia celui neiubit de propriul sau dumnezeu.

Nu-mi eram prietena. De fapt, nu-mi eram. Simteam ca am atatea de daruit, lumii intregi, dar nu mie.

Nu stiam ca iubirea de lume e fatarnicie fara iubire de sine.

Si Doamne, cata fuga de mine, cata foame de mine, cautata prin altii. Daca mananc acum aceasta felie de paine, aceasta paine, intreaga paine din lume, oare ma voi umple de mine? Foarte plina si foarte goala.

Mi se parea ca-i un cliseu sa fiu eu, asa ca ma turnam in toate paharele oferite de altii. Cu spuma chiar.

In realitate, nu eram nicaieri. Dar acum sunt. Inima care respira. Atat. Curat, calm, lin, treaba mea e doar sa respir.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Ground 0 at .

meta

%d bloggers like this: