Si-atunci m-apropii de pietre si tac

July 16, 2015 § Leave a comment

Nu sunt multe lucruri pe care as putea sa le spun, acum dialogul meu se poarta pe dinauntru.

Nu simt nevoia sa plec nicaieri ca sa fiu singura, pentru ca oricum sunt singura si atunci cand sunt langa alti oameni. Gandurile mele sunt tare departe…

Unele lucruri sunt atat de sfasietor de triste incat nici sa plang nu mai pot. Contemplu tristetea asta ca pe o mare ce se intinde ademenitoare in fata mea.

Dar, tot ce are un inceput are si un sfarsit, inclusiv marea. Iar eu privesc spre alte inceputuri cu curiozitatea omului care stie ca tristetea il spala doar ca sa straluceasca mai frumos in lumina unui alt soare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Si-atunci m-apropii de pietre si tac at .

meta

%d bloggers like this: