Post 100. Doar cuvinte.

October 24, 2014 § Leave a comment

Provin dintr-un oras unde sunt mai multe servicii auto decat scoli. Un oras unde singurul parc mai de Doamne ajuta are vara iarba parjolita de soarele de Baragan. Un oras unde mi-a placut la scoala (poate chiar prea mult). Acel oras unde mi-am cunoscut prima si marea iubire (culmea, tot la scoala).
Locuiesc intr-un oras asezat de-a stanga si de-a dreapta unui lac, din care in lunile de vara tasneste un mare si minunat jet de apa. Casa mea e la marginea unei paduri. In aproape fiecare seara imi doresc ca in dimineata urmatoare sa ma trezeasca stie-el-cine cu o cafea aburinda la pat, potrivit de tare si suficient de fierbinte. In 99,99% din cazuri nu se intampla asta.
Cand vin seara acasa ma asteapta cineva, sau eu astept pe cineva. Acel cineva care uita mereu sa-mi prepare cafeaua nu uita niciodata sa incuie usa de la intrare inainte de culcare. Eu uit mereu.
Ideea e ca e bine si atunci cand e rau. Mereu e bine. Chiar si cand fierea mea strangulata ma face sa lesin pe tastatura de atata greata si rau. Chiar si cand mor de frustrare toata ziua la serviciu si seara de-abia ma mai intorc acasa, vlaguita.

copac

In bucataria noastra avem servete de la ‘Maria & Laura’. Mai tineti minte crema de maini Ada cu aroma de capsune, sapunul Fa si toate celalte obiecte cu nume de fata? Eh, Geneva inca le are si mie mi se pare fermecator.
Vine Craciunul. Pana la Craciun mai avem un interviu important, niste excursii in Germania, de-alea cu muncit 15 ore pe zi, niste nervi uzati, explicatii de dat, mancare de fiert, yoga de facut, curatenie, serviciu, facturi. Timpul trece. Eu nu mai locuiesc in orasul cu mai multe servicii auto decat scoli. M-am facut om mare si lucrez pe marginea lacului din care tasneste un jet. Noaptea dorm agatata de bratul unui om. Serile ma duc la alergat sau daca ma simt foarte prost, imi cumpar o pereche de pantofi.

soare

Cel mai mult imi doresc ca intr-o dimineata sa ma trezesc la Demeure des Elfes. Sa nu fie nici prea devreme, si nici prea tarziu.Inainte sa tragem perdelele si sa lasam soarele sa izbucneasca in camera, deschidem usa, si dindaratul ei ne asteapta cel mai minunat mic-dejun. Eu imi iau cafeaua, potrivit de tare si suficient de fierbinte, si sar inapoi in pat. Nu ma cearta nimeni, stau acolo cat vreau. Mai avem ou bun, paine cu seminte, fructe, poate si niste branza. Dar tac si sorb la cafeaua mea si ma gandesc ca traiesc in cea mai minunata dintre lumile posibile, una in care noaptea imi lipesc coloana de coloana lui si ziua ma lasa sa beau cafea in pat.
Si cand ma simt pregatita, tasnesc intr-o pereche de blugi, imi leg bocancii si ma duc sa ma masor cu muntele.

spic

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Post 100. Doar cuvinte. at .

meta

%d bloggers like this: