Pierdut mojo, il declar nul!

September 22, 2014 § Leave a comment

Atentie, urmeaza o postare sincera.

Cred cu adevarat ca ma iau prea in serios, de fapt ca iau intreaga viata prea in serios. Problema e ca nu imi cunosc nici o latura neserioasa, deci imi e greu sa accesez acea parte a personalitatii mele plina de ironie si misto-uri.
Eu nu alunec pe toboganul vietii, eu ma catar in patru labe, fac salturi sau merg de-a busilea, in orice caz, usor nu e.

Peste tot unde intorc capul am impresia ca am datorii – datorii fara numar la serviciu, caruia ma dedic trup si suflet, datorii acasa (incepand cu a fi prezenta, iubitoare si grijulie, terminand cu a face mancare si curatenie), datorii fata de viitorul meu, datorii fata de societate (aici sunt foarte in urma). Imi plac toate astea, dar faptul ca le-am inregimentat atat de puternic in mine ma apasa ingrozitor.
Ca sa le fac loc tuturor, m-am transformat intr-un planning junkie. Asta ma ajuta sa ma relaxez, dar pe de alta parte, orice deviere de la program ma da peste cap.
Daca intr-o zi nu am reusit sa bifez toate obiectivele, consider acea zi ratata sau ma duc la culcare nemultumita.
Daca nu am reusit sa invat pentru un examen, asa cum imi propusesem, imi fac zeci de reprosuri in minte.
Stiu sigur ca exista in mine un robinet de creativitate, dar am impresia ca l-am oprit de tot.
Candva dansam cu haosul, acum simt nevoia sa il tai in bucati si sa il organizez dupa marime si culoare.

Vreau sa fac pe toata lumea fericita. Ma simt vinovata cand asta nu se intampla.
De fapt, ma simt vinovata des – si cred ca asta e pur si simplu otravitor.
Vinovata ca am lasat lucruri neterminate la job sau ca am facut greseli, vinovata ca nu ma ocup de mine si de cei dragi asa cum ar trebui, si tot asa…
Sunt zambitoare, cuminte si draguta. Sunt o luptatoare, plina de entuziasm si energie. Pana cand nu mai sunt nimic din toate astea, pentru ca sunt goala pe dinauntru, anesteziata emotional de atata simtit si facut.

Trebuie sa descopar si alt mod de a fi, unul mai relaxat, jucaus, senin. Am uitat cum e sa ma prostesc. De fapt, am uitat sa fac prostii si urasc sa fac greseli. Gandul de a pierde o noapte facand cine stie ce (in afara de munca) e pur si simplu ridicol.
Si poate ca ar trebui sa ma obisnuiesc si cu posiblitatea ratarii unor obiective (spectrul ratarii fiind cel putin insuportabil pentru mine).
Faptul ca nu esti cel mai bun, cel mai frumos, cel mai rapid, cel mai talentat, cel mai realizat, cel mai inspirational… cel mai cel om de pe lume nu te anuleaza ca fiinta (bineinteles ca nu cred asta acum, in timp ce scriu).

Deci, cum sa ma transform eu din Ms. Serious in Ms. Oh-so-fun?!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Pierdut mojo, il declar nul! at .

meta

%d bloggers like this: