No regrets?

May 30, 2014 § Leave a comment

Zilele astea am fost mai introspectiva decat de obicei. Mi-au dat tarcoale tot felul de amintiri, franturi de conversatii si scene din trecut, dar mai ales, am alcatuit si un buchet frumos de regrete.
Regret ca nu m-am jucat mai mult. Ca am inceput sa fiu serioasa, responsabila si cu griji de cand eram mica. Regret ca am fost mereu cu ochii pe: urmatoarea tema la scoala, urmatoarea lucrare de control, urmatorul examen, deadline la serviciu, scop, proiect, calatorie. Regret ca nu m-am aruncat in aventuri, gen: mers la mare in week-end, dansat pana dimineata, tuns parul singura (bine, pe asta am facut-o o data, but ’twas not fun), chicotit, susotit, facut prostii.
Regret ca sunt tipul de scolarita serioasa, cu parul strans corect in doua cozi, si cu doua degete mereu in aer, gata sa iasa la tabla si sa raspunda corect.
Regret ca nu am avut mai multe esecuri si ca am plans mult prea mult pentru cele pe care le-am avut.
Mai regret si ca m-am stresat necuviincios de mult pentru prima zi de job adevarat din viata mea. Ce zic eu, primele saptamani/luni au fost de cosmar – si nu trebuia sa fie asa.
Regret ca ma intereseaza parerea oamenilor si ca ma doare cand ii dezamagesc sau fac ghem asteptarile lor de la mine.
Regret ca nu am un copil (inca).
Regret ca nu am petrecut mai mult timp cu bunicii mei.
Regret ca familia noastra extinsa nu e mai unita.
Regret ca nu mi-am vizitat tara natala mai mult.
Regret ca ma grabesc mereu, din ce in ce mai mult, ca pana si atunci cand ies la bere capul meu e plin de to-do lists, ca am uitat sa ma relaxez cu adevarat, ca sunt suparacioasa, ca tresar la orice zgomot mai puternic, ca nu petrec suficient timp cu prietenii mei, ca sunt prea critica si ii judec prea mult pe ceilalti.
Regret ca nu gatesc mai mult si nu mai citesc cu aceeasi pofta ca pe vremuri.
Regret ca nu mai rad mult si sincer, cum faceam pe vremuri. Si ca in diminetile de vara casa nu mai miroase a salcam, tei sau iasomie asa cum mirosea uneori acasa.
Sigur, trecutul nu e plin de castroane de gris cu lapte si baloane roz, ci e mai degraba in dungi galbene si negre, dar am impresia ca mult prea repede si mult prea devreme mi-am incarcat visele curate si albe si fericirile mici intr-o remorca, si am trimis-o pe fundul marii.

Si mai regret faptul ca randurile de mai sus sunt numai si numai consecinta propriilor mele alegeri, si ca intre ce vreau si ce sunt nu am pus mereu semnnul ‘=’

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading No regrets? at .

meta

%d bloggers like this: